„Ar merita ca fiecare dintre noi să lucreze măcar o gardă numai cu pacienţi COVID. Cu siguranţă, am deveni mai buni”, scrie Manuela Predilă, medic primar obstetrică-ginecologie la Maternitatea Bucur din Capitală pe contul său de Facebook.

Gărzile într-o maternitate sunt din ce în ce mai epuizante. Miza este, simplist vorbind, dublă, iar epidemia de Covid a complicat infinit lucrurile.

Manuela Predilă, medic primar obstetrică-ginecologie la Maternitatea Bucur din Capitală, a postat pe Facebook un mesaj emoționant în care povestește ce înseamnă îngrijirea gravidelor cu COVID-19.

În redăm mai jos

„Ar merita ca fiecare dintre noi să lucreze măcar o gardă, o săptămână, o lună numai cu pacienți COVID. Ar merita să vadă cum intri cu orele în zona roșie și nu știi când ieși. Cum fiecare mămică internată are propriile întrebări, iar tu nu mai ai suflu după ore și ore în șir în zona roșie cu costumul PPE.

Cum treci prin sălile de nașteri și vezi cum se degradează starea mamei și a fătului și intri în urgență să scoți un prematur pentru ca să dai o șansă ambilor

Cum între timp, în afară de ceea ce ai internat deja, vin simultan 2- 3 urgențe obstetricale COVID și nu știi cu care să intri mai repede în sala de operație

Cum în timpul operației colegul mai tânăr, <<mâna a doua>>, ” îți spune <<amețesc, mi-e greață, se învârte pământul cu mine, puteți să deschideți un pic geamul ? Simt că îmi pierd cunoștința>>”

Cum nu îți permiți să simți că și ție îți e rău. Cum primești telefoane și telefoane de la prieteni și colegi cu gravide testate pozitiv care vor să vină „la un control” să vadă dacă sunt bine

Cum treci prin ATI să vezi pacientele cu formă critică, mame, lăuze … așezate în pronație, obnubilate, cum vâjâie oxigenul la fluxuri imense

Cum ți se spune că „s a terminat Remdesivirul, ce facem? Cui îi dăm ultima doză”

Cum leoarcă și fără suflare intri 5 minute sub duș și sari că sună telefonul – garda, sala de nașteri, sala de op …

Cum vezi cum se ivesc zorii și nimeni din gardă nu a pus geană pe geană de 24 de ore

Cum predai o gardă la fel de plină ca a ta, într-un flux care pare că nu se mai termină. Cum ajungi acasă și cazi lat fără să mai știi dacă e zi sau noapte

Cum când te dezmeticesti și încerci să scrii ce simți îți curg lacrimile pur și simplu, izvor …

Ar merita să trăim fiecare un pic din ceea ce trăiește celălalt. Cu siguranță atunci ne-am înțelege mai bine unii pe alții. Și cu siguranță am deveni mai buni”.

 

---