19 ianuarie 2020, 23:38

EXCLUSIV De la vis la performanță. Andrei Ciurea: „Target-ul meu în lumea sportului mereu a fost perfecționarea. Mereu mi-am dorit să fiu din ce în ce mai bun în ceea ce fac”

Un proverb african spune că „Dacă poți vorbi, poți să și cânți. Dacă poți merge, poți să și dansezi”.

Cu toate acestea, în privința dansului, contează modul în care o faci, perseverența și dedicarea de care dai dovadă, mai exact ridicarea acestui sport la rang de artă.  Dansul este unul dintre cele mai frumoase sporturi, îmbinând armonia mișcărilor cu echilibrul mintal pentru a transmite emoție.

Așa cum spune și manifestul Ediția de dimineață, dorim să promovăm valori ale României, oameni capabili și pasionați, ce reușesc să iasă din anonimat și să lupte pentru visul lor.

La capitolul dans, Ediția de dimineață a luat legătura cu Andrei Ciurea, un tânăr de 22 de ani din Galați, fost campion național și actual antrenor al Federației Române de Dans.

Andrei ne-a povestit despre pasiunea lui pentru dans, de munca pe care a depus-o în acești ani și de cum se dedică în continuare acestui sport despre care întotdeauna vorbește cu emoție.

Spune-ne povestea ta. De unde pasiunea pentru dans? La ce concursuri ai fost, ce premii ai?

Totul se naste din curiozitate. Asa s-a intamplat si in cazul meu. La varsta de 9 ani am primit la scoala un fluturas pentru inscrierile la cursuri de dans. Curiozitatea si cuvintele mamei mele „eu te vad pe tine dansator” m-au facut sa imi doresc sa merg la acea preselectie. Acelea au fost primele mele emotii pe care le-am avut in acest sport. Au continuat cateva luni de antrenamente, dupa care a venit si momentul cel mare-primul meu concurs. De 10 ori mai multe emotii, de 10 ori mai multa adrenalina simtita in corpul meu de la o varsta atat de frageda. Daca imi fac fac o retrospectiva a vietii de sportiv, observ ca totul s-a derulat foarte repede: antrenament dupa antrenament, concurs dupa concurs , acest „microb” al sportului m-a prins si pe mine dar si pe cei mai mari sustinatori ai mei, parintii. Nu a durat foarte mult pana am castigat primul meu concurs, iar de acolo premiile au inceput sa vina. In momentul de fata in palmares am peste 20 de concursuri castigate si aproximativ 60 de cupe dobandite atat din competitii nationale cat si internationale.

Unde ti-ai propus sa ajungi?

Target-ul meu in lumea sportului mereu a fost perfectionarea. Mereu mi-am dorit sa fiu din ce in ce mai bun in ceea ce fac. Iar la varsta de 13 ani am devenit Campion National la clasa C, la sectiunea de dansuri latino. Avand mereu „focul” acesta in interior, la varsta de 16 ani am intrat in Lotul National al Romaniei. Pentru mine, cat si pentru partenera mea, a fost o onoare sa fim una din cele mai bune perechi din Romania. Cu timpul acest target s-a schimbat si spre sfarsitul carierei de sportiv ma visam deja antrenor. Lucru ce s-a intamplat odata cu finalizarea studiilor in cadrul Centrului National de Formare si Perfectionare al Antrenorilor. Astazi, am propriul club de dans sportiv „Balletino Dance Sport Academy”, unde antrenez copii de toate varstele. Astfel, lucrez deja la indeplinirea urmatorului meu target, cel de a face din micii mei dansatori, primii campioni nationali.

Care sunt costurile succesului? Ce a trebuit sa sacrifici?

Viata de sportiv vine la pachet cu sacrificii. Atat pentru mine ca si fost sportiv, dar si pentru parintii mei, aceasta lume a dansului sportiv ne-a trasformat complet modul de a trai. Ca si copil, nu mai ai timp sa te joci, sa iesi afara si sa pierzi timpul. Eram mereu pe fuga intre antrenament si scoala. Dar lucrul acesta nu este absolt deloc rau. Sportul m-a invatat sa imi organizez timpul astfel incat sa excelez in doate domeniile. Nu am neglijat niciodata scoala, ba chiar ma descurcam mai bine decat alti colegi. Iar acestul lucru s-a datorat sportului.

Ce nu iti place la aceasta lume a dansului?

Nu cred ca exista cineva in lumea asta care sa observe vreo parte urata a acestului sport. Nu exista. Imediat cum a intrat acest „microb” de care va povesteam, nu mai poti iesi din aceasta lume.

A existat vreun moment in care ai vrut sa renunti?

Cel mai important gand care mi-a fost impregnat in minte de antrenorul meu a fost ” Andrei, important este sa rezisti. cu timpul multi vor renunta, iar acela este momentul in care tu trebuie sa fii cel mai bun.” Aceste cuvinte m-a tinut mereu angrenat in dansul sportiv, si nu mi-au dat niciodata ragaz sa ma gadesc sa renunt. Nici in ziua de asta nu pot spune ca am renuntat la dansul sportiv. Este pur si simplu o tranzitie de la calitatea de sportiv la cea de antrenor.

Cum este sa lucrezi cu copiii? Cum ii motivezi?

Imediat cum intru in sala de dans, modul meu de gandire se schimba. Eu lucrez cu copilasi cu varste cuprinse intre 2 si 6 ani. Pentru ei, este foarte importat sa invete acest sport prin joc si joaca. Astfel am dezvoltat programe speciale de antrenament pentru acesti copilasi, astfel incat sa ii pot mentine atenti pe toata durata cursului, sa prinda cu plcere pasii de dans, dar sa ii pot dezvolta motric cat mai bine posibil faras a fie plictisitor. Este o adevarata provocare personala. Este de 10 ori mai greu decat cu adultii, dar de 10 ori mai interesant si mai captivant pentru mine.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.