Ucraina vrea ca președintele rus Vladimir Putin să fie târât în fața unui tribunal special pentru invazia sa. Până acum, multe țări din Occident au fost sceptice față de o astfel de acțiune, dar, în ultima vreme, rezistența s-a înmuiat, scrie DER SPIEGEL.

Serhii avea doar două zile când a murit. Într-o noapte rece de noiembrie, o rachetă rusească a lovit maternitatea în care nou-născutul se recupera împreună cu mama sa. Maria tocmai își alăpta bebelușul când pereții s-au prăbușit. Primii care au intervenit au scos copilul fără viață dintre dărâmături.

Vilniansk face parte din regiunea Zaporijjia din sudul Ucrainei, pe care președintele rus Vladimir Putin a anexat-o oficial în septembrie.

Atacarea spitalelor este o crimă de război – cel puțin atunci când nu sunt considerate daune colaterale. Soldații care au tras racheta care l-a ucis pe Serhii ar putea fi acuzați și condamnați.

Comandanții lor ar putea fi, de asemenea, aduși în fața justiției, dacă ar fi posibilă identificarea lor și dovedirea intențiilor lor. Totuși, racheta nu ar fi fost lansată niciodată dacă Putin nu ar fi ordonat invazia Ucrainei.

Dacă nu era declanșat războiul, nu ar fi fost nici crimele de război

„Niciuna dintre crimele de război din Ucraina nu ar fi avut loc dacă războiul nu ar fi fost declanșat”, spune Philippe Sands, un specialist britanic în drept internațional și director al Centrului pentru Curți și Tribunale Internaționale de la University College London. Pentru Sands, invazia în sine – „mama tuturor crimelor” – este evenimentul-cheie. Ca atare, el cere ca anchetatorii să își concentreze atenția asupra lui Putin și a conducerii ruse – din cauza invaziei care a costat acum viața a zeci de mii de oameni.

Încă din 28 februarie, a cincea zi de război, Sands și-a prezentat argumentele într-un editorial pentru Financial Times. „De ce să nu creăm un tribunal penal internațional dedicat care să îi investigheze pe Putin și pe acoliții săi?”, întreba el în articol. Conducerea ucraineană de la Kiev a adoptat imediat argumentele sale. Sands spune că fostul premier britanic Gordon Brown l-a contactat imediat și l-a pus în legătură cu ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba. La scurt timp după aceea, guvernul ucrainean a început să-și îndemne partenerii occidentali să înființeze un astfel de tribunal.

„Facem totul pentru a crea un astfel de tribunal”, a promis încă o dată președintele ucrainean Volodimir Zelenski la sfârșitul lunii noiembrie.

Un tribunal special pentru Putin ar revoluționa dreptul penal internațional

Ideea de a-i târî în instanță pe cei responsabili de invazia ilegală pare să aibă mult sens. Și ar revoluționa dreptul penal internațional. Crima de agresiune a mai dus o singură dată la urmărirea penală, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. La impulsul expertului juridic sovietic Aron Trainin, Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg a inclus „crima împotriva păcii” în statutul său.

De atunci au mai existat, desigur, războaie de agresiune suplimentare, dar nu a existat niciun tribunal care să le judece. Guvernele de la Washington, Paris, Londra și Moscova, care au fost unite în dorința lor de a pedepsi Germania pentru războiul de expansiune al lui Hitler, nu au fost pregătite să ofere un tribunal internațional cu jurisdicție permanentă asupra agresiunii între state. Acest lucru le-ar fi limitat flexibilitatea atât din punct de vedere militar, cât și politic.

Din acest motiv, statele membre ale Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga, care și-a început activitatea în urmă cu 20 de ani, au inclus infracțiunea de agresiune în statutul curții abia în 2010, în urma unor negocieri dure. Inițial, însă, majoritatea membrilor curții au refuzat să o ratifice.

Într-adevăr, a intrat în vigoare abia în 2018, iar unele dintre țările implicate au reușit să impună o calificare semnificativă: spre deosebire de crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul, calificarea susține că, în primul rând, țara presupus responsabilă de agresiune trebuie să fie de acord cu o anchetă.

Acuzarea lui Putin

În plus, doar 123 din cele 193 de state membre ale ONU sunt chiar membre ale CPI. Statele Unite, Rusia și Ucraina nu se numără printre acestea. În urma anexării Peninsulei Crimeea de către Rusia, Kievul a acceptat jurisdicția Curții, dar a făcut acest lucru fără să ratifice Statutul de la Roma, care a instituit Curtea în 1998.

Această acceptare este motivul pentru care anchetatorii de la Haga pot acum să analizeze posibile crime de război în Ucraina, iar aceștia se află în țară din martie. Sistemul judiciar ucrainean desfășoară, de asemenea, propriile investigații. Și, în conformitate cu principiul jurisdicției universale, care se aplică acestui tip de crimă, 14 țări din Uniunea Europeană au lansat, de asemenea, propriile investigații, inclusiv Germania.

Teoretic, ar fi posibilă inculparea personală a lui Putin, a membrilor relevanți ai cabinetului său și a generalilor săi de rang înalt pentru presupuse crime de război, cum ar fi atacurile asupra spitalelor.

Liderul sârb Slobodan Milošević a apărut, de asemenea, în fața unui tribunal special al ONU pentru genocid. Dar un astfel de proces ar fi mult mai complicat, spune Sands, expert în drept internațional. Ar fi necesar să se dovedească responsabilitatea individuală a celor aflați la conducere pentru crima în cauză. Este mult mai ușor de dovedit cine a dat ordinul de a invada.

În ambele cazuri, trebuie abordată problema fezabilității. Cum ar fi posibil să-l târâm fizic pe Putin în instanță? În anumite condiții, dreptul penal internațional permite proceduri judiciare în absența acuzatului. O condamnare ar limita în mod semnificativ libertatea de mișcare a lui Putin. Și ar trimite un semnal politic puternic.

Ucraina a găsit sprijin imediat pentru obiectivele sale în rândul partenerilor săi mai mici din Europa de Est, inclusiv în statele baltice, Polonia și Republica Cehă.

În primăvara acestui an, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European au adoptat, de asemenea, rezoluții în sprijinul unui astfel de tribunal.

Dar partenerii mai mari ai Ucrainei din Occident au preferat mult timp să se abțină, iar Kievul credea că știe de ce. „Unele țări pot condamna invazia, dar nu vor să închidă complet ușa negocierilor cu Moscova”, a declarat Andrii Smirnov, adjunctul șefului de cabinet al lui Zelenski, într-un interviu acordat DER SPIEGEL în august.

Comisia Europeană este în favoarea unui tribunal

De la sfârșitul lunii noiembrie, însă, s-a produs brusc o mișcare pe această temă. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a emis o cerere ca Rusia să plătească și pentru crima de agresiune. Comisia a propus crearea unui tribunal ad-hoc, similar tribunalelor înființate anterior de Consiliul de Securitate al ONU pentru a se concentra asupra fostei Iugoslavii și asupra Rwandei. În acest caz, însă, un astfel de tribunal ar avea nevoie de sprijinul Adunării Generale a ONU, deoarece Rusia și-ar exercita dreptul de veto în Consiliul de Securitate.

O rezoluție a Adunării Generale nu ar fi suficientă pentru a forța Rusia să coopereze cu tribunalul, dar ar conferi instanței legitimitatea internațională de care ar avea nevoie. Se pare că un proiect de rezoluție pe această temă face deja obiectul unor discuții la sediul ONU din New York.

În ziua în care von der Leyen și-a făcut propunerea, la 30 noiembrie, Ministerul francez de Externe a emis, de asemenea, o declarație surprinzătoare, indicând pentru prima dată deschiderea sa față de înființarea unui tribunal special.

Membrii parlamentului francez, Adunarea Națională, aprobaseră deja o rezoluție pe această temă. Experții în drept internațional au fost luați prin surprindere de răsturnarea de situație a Parisului.

Chiar recent, ministrul francez de externe, Catherine Colonna, își exprimase îngrijorarea că un tribunal înființat special pentru Ucraina ar putea submina autoritatea CPI de la Haga. Nu a fost clar ce s-a aflat în spatele schimbării de poziție. Observatorii se întreabă dacă nu cumva Parisul ar putea crede că amenințarea unor proceduri judiciare ar putea fi suficientă pentru a-l determina pe Putin să dea înapoi.

O mică delegație de la Kiev a călătorit recent la Paris, Berlin și Washington pentru a promova ideea unui tribunal. Echipa este condusă de tânărul avocat Anton Korinevîci, un reprezentant special al Ministerului ucrainean de Externe.

„Parisul a fost un mare succes”, spune el la telefon de la Washington, în ciuda faptului că a avut destul de puțin timp la dispoziție. Programul său în capitala americană include întâlniri cu membri ai Congresului, cu reprezentanți ai administrației președintelui Joe Biden și cu experți ai unor grupuri de reflecție. Etapa americană a turneului itinerant ucrainean promite, de asemenea, să fie un succes.

Casa Albă nu a aprobat încă în mod expres un tribunal special, dar Beth van Schaack, ambasadorul general al Departamentului de Stat pentru justiție penală globală, a adoptat recent un ton vizibil pozitiv. „Este un lucru pe care Ucraina îl dorește și cred că acest lucru va avea o mare greutate”, a declarat recent van Schaack cu privire la propunerea care face ravagii în Adunarea Generală a ONU.

De asemenea, ea a precizat că guvernul american ar putea publica informații pentru a sprijini investigațiile. Experții remarcă faptul că unul dintre motivele pentru care SUA ar putea fi în favoarea unui astfel de tribunal este că acesta nu ar consolida neapărat ideea de jurisdicție internațională, un concept față de care Washingtonul a fost în mod tradițional sceptic.

Încă un semn al dominației occidentale?

Cu toate acestea, oprirea la Berlin a fost probabil puțin mai încurajatoare pentru delegația ucraineană sub conducerea lui Korinevîci. Expertul juridic ucrainean a menționat politicos că discuțiile au fost „fructuoase” și că există un proiect de rezoluție referitor la un tribunal special în circulație în parlamentul german, Bundestag.

Opoziția conservatoare de la Berlin și-a manifestat, de fapt, intenția de a face o astfel de propunere. „Ar fi dezastruos dacă soldații din rândurile inferioare și medii ar putea fi aduși în fața justiției, dar liderii militari și politici de rang înalt nu”, se arată în proiectul de rezoluție. Partidul Liber-Democrat (FDP), favorabil mediului de afaceri, și Partidul Verzilor, care fac parte în prezent din coaliția de guvernare din Germania, susțin în esență ideea, însă social-democrații cancelarului Olaf Scholz rămân sceptici.

Ministrul german de externe Annalena Baerbock a fost, de asemenea, relativ rezervată până acum în ceea ce privește cererile pentru un tribunal special. „Capacitatea de a urmări în justiție războaiele de agresiune la nivel internațional este importantă pentru noi”, a declarat Baerbock pentru DER SPIEGEL. „Dar tocmai pentru că există numeroase întrebări deschise în ceea ce privește perspectivele urmăririi penale internaționale a «crimei de agresiune» – juridice, practice și politice – trebuie să fim atenți atunci când abordăm această problemă să nu aruncăm copilul odată cu apa din copaie. Este imperativ să ne asigurăm că nu se slăbește, ci se întărește Curtea Penală Internațională.”

Rezervele lui Baerbock nu se bazează doar pe îngrijorarea fundamentală că un tribunal special ar putea submina activitatea CPI. Ele sunt, de asemenea, produsul unei dileme strategice: în spatele scenei, politicianul Partidului Verde a lucrat din greu încă de la începutul războiului pentru a se asigura că comunitatea internațională rămâne cât mai unită împotriva Rusiei – inclusiv țările din Sudul Global, asupra cărora Moscova și-a îndreptat atenția în ultimii ani. Baerbock este îngrijorat de faptul că aceste țări ar putea vedea un tribunal special ca pe un alt semn al dominației occidentale.

Experții germani în drept internațional sunt împărțiți. Mulți sunt sceptici față de ideea unui tribunal special și ar prefera, în schimb, să vadă CPI consolidată. Andreas Schüller, expert în crime internaționale la Centrul European pentru Drepturi Constituționale și Drepturile Omului din Berlin, consideră că un tribunal special ar fi în pericol de a fi politizat sau de a fi denunțat politic.

De asemenea, el se teme că, în cele din urmă, nu ar produce mai mult decât un mandat de arestare simbolic, dacă Putin nu va fi extrădat niciodată. „Aș prefera ca guvernul german să urmărească un amendament la statutul CPI care să permită investigarea agresiunii chiar și fără aprobarea agresorului”.

Christoph Safferling, profesor de drept internațional la Universitatea din Erlangen-Nürnberg, nu este, de asemenea, convins de ideea unui tribunal special. „Sunt puțin divizat”, spune el, „pentru că aceasta ar fi o oportunitate de a trimite un semnal clar, similar celui din 1945 de la Nürnberg, că agresiunea este o crimă.” Și pentru a face acest lucru, este necesar un tribunal special. Dar dacă acesta va fi creat, spune Safferling, nu ar trebui să fie responsabil doar pentru crima de agresiune, ci pentru toate crimele comise în acest război, inclusiv cele care ar fi putut fi comise de Ucraina. El adaugă că este imperativ ca Ucraina să devină parte la Curtea Penală Internațională.

Este, desigur, corect să ne întrebăm de ce Kievul nu a făcut încă acest pas. Președintele Zelenski a indicat de mult timp că este pregătit să facă acest lucru. Dar el este, de asemenea, conștient de limitările CPI. Instrumentele juridice internaționale disponibile, a declarat recent Zelenski, nu sunt suficiente pentru a face dreptate.

Sursa: stiri.tvr.ro

---