Cascada Cailor aflată în imediata vecinătate a stațiunii Borșa se află în topul preferințelor miilor de turiști, care vin anual să vadă cea mai mare cădere de apă din Carpați (90 m). Apele pe care zăpezile și ploile le adună într-un circ glaciar, se refrâng cu putere peste Podul Cailor, de la o altitudine de 1300 m. 

Sunetul pe care îl face apa în cădere aduce cu el o liniște cuprinzătoare. Accesul până la cascadă se poate face în două moduri. Primul și cel mai simplu este cu telescaunul din stațiunea Borșa, iar de la capătul acestuia se merge aproximativ 20 de minute până la destinație. O a doua posibilitate este traseul montan de aproximativ o ora și jumătate până cascadă.

Având în vedere că discutăm despre altitudinea de 1300 m, în ambele situații bocancii sunt indispensabili.

Legenda Cascadei Cailor

Ca orice obiectiv turistic serios are și o legendă. Se spune că datorită pășunilor bogate, aici era locul preferat unde  localnicii își duceau animalele la păscut. Tot aici erau herghelii de cai lăsate de primăvara până toamna.

Așa ca ursul încerca mereu să-și caute o pradă ușoară din sutele de cai de pe munte. Deoarece șansele prădătorului  erau reduse într-un loc deschis încerca mereu să-și încolțească prada deasupra prăpăstiilor (actuala Cascada Cailor). Așa că într-o noapte pe când s-a pornit furtuna în munți, ursul a ieșit la vânătoare.

Caii speriați de atac și fulgere pentru a găsi o scăpare au început să fugă. O parte din ei au scăpat, iar o bună parte au luat-o direct spre prăpastie căzând pradă ursului.

A doua zi când au văzut localnicii cele întâmplate, au început să plângă, iar din lacrimile lor s-a format Cascada Cailor. Pentru că au fost marcați aceștia au folosit numele cailor pentru toate locurile din zonă, de exemplu: Muntele Cailor, Podul Cailor, Izvorul Cailor.

După ce admirăm frumoasa cădere de apă și modul în care curge mai departe la vale pe un teren accidentat, printre pietre, pornim spre telescaun pentru coborâre.

Unde un angajat ne ajută să urcăm pe telescaun având posibilitatea să admirăm un peisaj de o frumusețe rară, ce se desfășoară în fața ochilor noștri. Suntem mai sus decât crestele munților și putem admira casele adunate spre centrul văii. De aici putem să plecăm obosiți ce-i drept, dar cu aparatele pline de poze rare și îndrăgostiți încă o dată de România.

---