În județul Hunedoara mai exact în localitatea Strei există una dintre cele mai vechi biserici din țara noastră. Aceasta a fost construită acum mai bine de șapte secole chiar din pietrele unei vechi așezări romane, iar din turnul edificiului se poate observa frumoasa vale a Streiului. Din păcate în biserica frumos colorată nu se mai țin slujbe, însă monumentul istoric este considerat un loc legendar.

Biserica este datată încă din secolul al 13-lea, iar conform mai multor istorici se află printre cele mai vechi astfel de lăcașe de cult din România. Construită din pietrele provenite de la ruinele vechii așezări romane, în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” nu s-au mai ținut slujbe încă din anul 1940 decât în mod ocazional. Oamenii locului povestesc despre faptul că legionarii s-au ocupat de ridicarea unei alte biserici în sat, iar din acest motiv vechiul edificiu a fost lăsat uitării. Din aceste motive în cele șapte secole de existență în jurul edificiului din Strei s-au creat nenumărate legende.

O relatare ce a intrat în istorie despre biserică datează din anul 1775 și a fost făcută de către baronul Joseph von Hohenhausen care vizitase ținuturile Hunedoarei în anul 1773, iar la ceva timp a publicat „Antichităţile Daciei în Transilvania de astăzi. Din timpurile când această ţară frumoasă era stăpânită de romani”.

Ofițerul din Austria a ținut să acorde o atenție desăvârșită bisericii din Strei pe care a descris-o asemenea unui paraclis ce avea o capelă păgână specifică romanilor și care se găsea pe drumul lui Traian. Temelia edificiului i-a atras atenția acestuia deoarece avea reprezentate personaje care simbolizau într-un mod aparte somnul și moartea.

„Aici se poate vedea stela funerară de la temelie, cu cele două chipuri romane, în stare de doliu, sprijinte pe două toiege ciobăneşti, săpate în piatră de o parte şi de alta a inscripţiei. Cele două persoane de pe piatra de mormânt a Aureliei Lucilla, care stau rezemate, le-am considerat la început ca fiind simboluri ale morţii şi ale somnului. Este cunoscut că aceste modele erau obişnuite pe pietrele de mormânt romane. S-a dovedit că romanii erau obişnuiţi să personifice somnul şi moartea sub chipul a două genii, spirite sau zei, care erau înzestrate şi cu toate farmecele tinerilor. Toiegele lor sunt făcute întru totul după modelul bâtelor ciobăneşti încovoiate, care se pot vedea încă şi astăzi la poporul de ţară al valahilor. Chiar şi îmbrăcămintea de astăzi este aproape aceeaşi cu care apar şi cele două persoane în doliu. Cămaşa ajunge până la jumătatea coapselor, peste care ei trag un laibăr scurt, mult mai scurt decât cămaşa. Bătrânii se înfăşoară într-o mantie şi-şi întreţin bărbile la fel cu ale celor care se pot vedea pe piterele funerare. Aceste două stele funerare ne arată pe de o parte cât de puţin s-au schimbat locuitorii de azi ai acestori ţinuturi faţă de strămoşii lor de odinioară. Pe de altă parte, ele ne arată că aceste două chipuri prezentate nu însemnează altceva decât amărăciunea poporului”, conform primariacalan.wixsite.com.

Un alt mister al lăcașului de cult este legat de picturile murale. Toți sfinții realizați pe pereții bisericii se pot observa cu ochii scoși. Acest lucru s-ar fi întâmplat conform celor povestite de locuitorii din două posibilități. Prima este legată de invadarea acestor locuri de către turci, iar cea de a doua face referire la vrăjitoarele care considerau că dacă le luau ochii, le luau și puterea.

 

Chiar dacă au fost vandalizate și a trecut mult timp de la realizarea loc, picturile se pot observa și astăzi în lăcașul de cult. Acestea datează încă din secolul al XIV-lea și au fost create de mai mulți meșteri străini.

„Construită către sfârşitul secolului al XIII-lea, biserica din Strei a rămas nedecorată vreme de mai multe decenii, împodobirea cu picturi producându-se abia în deceniul 1370 – 1380, ctitor probabil fiind cneazul Petru, fiul lui Zaicu, pe care documentele îl menţionează în 1377, cu ocazia răsplătirii sale cu proprietăţi a trei sate pentru credincioasă slujbă. Ştiind că în anii 1347 – 1380 cnezii români din Transilvania şi Banat au participat la numeroase campanii militare întreprinse de Ludovic cel Mare în Italia, este firesc să considerăm că răsplata amintită a fost consecinţa destoiniciei în luptă a cneazului Petru. Un argument în acest sens îl constituie picturile murale care decorează biserica din Strei, picturi a căror expresie stilistică nu s-ar putea explica fără participarea unui artist format în ambianţa italo-adriatică. Deşi ne aflăm într-un lăcaş ortodox, nu va surprinde iconografia încărcată de teme provenind din mediul catolic, cunoscut fiind faptul că arta veche românească a dovedit o mare capacitate de absorbţie. În dorinţa de a ridica lăcaşuri reprezentative, ctitorii autohtoni erau nevoiţi să recurgă şi la serviciile unor artişti străini, aşa cum s-a întâmplat şi la Strei”, potrivit adevarul.ro.

Întrucât în ultima perioadă lăcașul de cult are nevoie de lucrări de reabilitare, o mână de ajutor a venit chiar din partea Prințului Charles al Marii Britanii. Acesta împreună cu un grup de voluntari și o asociație s-au angajat în așa zisa „luptă” de salvare a monumentului.

Sursă foto cover: devaturism.ro

---