În mijlocul podișului Transilvaniei este situată localitatea Biertan, mai exact în nordul județului Sibiu. Acesta face parte din primele așezări germane din România, fiind inclus în cele două așa zise „Scaune” – Mediaș și Seica – în Diploma Andreană din anul 1224.

În centrul Biertanului se găsește una dintre cele mai grandioase și bine fortificate biserici din Transilvania. De jur împrejurul bisericii se mai păstrează încă arcadele medievale și străduțele pavate care sunt vechi de sute de ani. Așezarea a fost atestată documentar pentru întâia oară în anul 1283, alături de alte șapte sate care în perioada respectivă erau locuite de sași. Reprezentativ pentru așezările săsești, avea organizare urbanistică, ieșind în evidență prin stilul franconic al rândurilor de case așezate în jurul unei piețe centrale, peste care se înalță o impunătoare biserică de tip cetate.

Intrarea în edificiu se face direct din piața respectivă printr-o scară confecționată din lemn acoperită, lungă de aproximativ 100 de metri ce datează încă din anul 1795. Aceasta asigură legătura dintre interiorul fortificației cu exteriorul. Ușa principală datează din anul 1780 și este creată în stil renascentist.

Un element principal de atracție căutat de vizitatori este reprezentat de ușa sacristiei realizată din lemn de stejar și care datează din anul 1515. Unicitatea acesteia fiind dată în mod special de sistemul complicat de închidere care cuprinde o cheie și o manivelă. Prin intermediul cheii sunt activate patru mecanisme și prin manivelă alte cincisprezece. În cazul unui posibil asediu aici erau închise toate bunurile de valoare din comunitate.

Primul zid al construcției are trei turnuri și un bastion. În partea de nord se găsește turnul ceas care are pe trei pereți laterali cadranele ceasului din anul 1508. Tot aici sunt amplasate două clopote unul mare pentru oră și altul mic pentru fiecare sfert de oră. În partea nord – vestică există un turn de apărare care în secolul XX – lea era cunoscut drept mausoleu, deoarece în jurul anului 1913 au fost aduse aici rămășițele pământești a tuturor preoților și episcopilor înmormântați în biserică sau în curtea acesteia.

Cel de al doilea zid are o înălțime de circa șapte respectiv opt metri fiind împânzit de creneluri, arce de rond și stâlpi de susținere. Aici în partea nord – vestică era amplasată o închisoare atestată în secolul XVIII – lea. În sud este amenajat turnul de poartă cu rol important în apărare și în vest un alt turn masiv, cel din urmă a fost utilizat în ultimii ani drept atelier de pictură sau chiar sală de expoziție. Peretele exterior din partea estică al fortificației are în componență o clădire în care a funcționat o grădiniță și o școală până în anul 1993 când a fost transformată în casă de oaspeți.

În jurul acestei biserici există și o legendă conform căreia dacă soții se certau, înainte de a putea intenta procesul de divorț erau închiși pentru două săptămâni, timp în care erau obligați de situație să se suporte. Aceștia aveau la dispoziție o singură furculiță, o lingură, o masă, un singur pat, un scaun și bineînțeles nu aveau cuțit. Se spune că din acest motiv, timp de mai bine de 300 de ani, la Biertan a avut loc doar un divorț.

---