George Topârceanu s-a născut pe 20 martie 1886, a fost un poet al umorului sănătos cu o duioșie profundă care a cutreierat întreaga țară împreună cu părinții săi. Urmând profesia mamei familia poetului s-a stabilit în cele din urmă la Nămăiești din județul Argeș. Acolo, în apropiere de centrul satului vis-a-vis de schitul de piatră se găsește o casă țărănească. Aceasta beneficiază de un pridvor larg, etaj și un acoperiș confecționat din șindrilă. În acest edificiu realizat de mâini pricepute în anul 1900 a locuit poetul timp de opt ani. Casa a fost inclusă în patrimoniul muzeului prin donația familiei din anul 1958.

Chiar la intrarea în micul parc din fața casei printre pomi domnește statuia din bronz a poetului care a fost ridicată în anul 1973 de către ofițerul aflat în rezervă Marius Buturoiu. Pe soclul acesteia sunt observate ultimele versuri din „Balada morții”.

“Iar când norii-nvăluiesc,
Alba nopții Doamnă,
Peste groapa lui pornesc
Vînturi lungi de toamnă…”

La parterul casei există o expoziție care invită vizitatorii într-o călătorie în timp care să-i ajute să cunoască viața și activitatea poetului „Baladelor vesele și triste”. Toate acestea sunt posibile prin intermediul fotografiilor, scrisorilor către familie, documentelor originale și publicațiilor. La etaj se ajunge prin intermediul unei scări de lemn, aceasta reprezintă un element original pentru arhitectura țărănească.

Etajul beneficiază de două camere poziționate simetric față e un antreu, în care s-a încercat recreerea atmosferei în care a scris și trăit George Topârceanu. Dormitorul care dă spre stradă a fost amenajat cu multe țesături populare pentru a transmite calmul orelor de odihnă ale poetului. De acolo poetul traversa un hol de mici dimensiuni pentru a ajunge în camera de lucru. Mai apoi de la biroul său pirogravat scria în momentele de inspirație versuri care mai apoi deveneau subiecte de poezii. Ca de exemplu „Aeroplanul” din poezia cu același nume și apoi celebrul geamantan din „Balada chiriașului grăbit”.

Deoarece iubea copiii, a scris împreuna cu prietenul său Mihail Sadoveanu și Constantin Stan manuale școlare. Desenele din ele fiind realizate tot de George Topârceanu întrucât acesta era un talentat desenator și pictor. De-a lungul vieții poetul a scris și teatru, tradus din limbile engleză și franceză, iar din plăcere era fotograf amator, cânta la fluier, la muzicuță, la mandolină și era un bun prozator.

                           „Câţi ca voi!

                        Sus, pe gardul dinspre vie,

                        O găină cenuşie

                        Şi-un cocoş împintenat

                        S-au suit şi stau la sfat:

                        – Ia te uită, mă rog ţie,

                        Cât de sus ne-am înălţat!…

                        Şi deodată, cu glas mare,

                        Începură amândoi,

                        Să cotcodăcească-n soare:

                        – Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

                        Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

                        Dar de sus, din corcoduş,

                        Pitulându-se-ntre foi,

                        Mititel şi jucăuş,

                        Le-a răspuns un piţigoi:

                        – Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…”

Asemenea vieții trăite printre mari nume, George Topârceanu odihnește alături de oameni mari. Fiind înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași lângă Delavrancea, Dimitrie Anghel, Ion Creangă ș.a.m.d. Deoarece nu și-a dorit ca trecerea sa în neființă să fie umbrită de durere, a lăsat vorbă ca pe soclul de mormânt să-i fie scris:

“Sub această piatră rece,
Trecătorule sunt eu,
Nici nu știi ce rău mi-ar pare,
Să fii tu în locul meu.”

Casa memorială a lui George Topârceanu poate fi vizitată de marți până duminică între orele 9:00 respectiv 17:00.

---