Castelul Karoly din Carei a fost denumit de-a lungul timpului „Peleșul Transilvaniei” în schimb istoria sa nu a fost una la fel de liniștită deoarece a fost distrus și restaurat în nenumărate rânduri. Acesta a fost prima reședință a familiei Karolyi, datată la sfârșitul secolului al XV-lea.

Despre acest edificiu se povestește că a fost dotat cu elemente de fortificație motiv pentru care nobilii comitatului i-au cerut regelui demolarea imediată, considerând că este o amenințare. Spre sfârșitul veacului următor din cauza pericolului turcesc, clădirea din piatră a fost modificată într-o cetate, fiind dotată cu șanț și zid de fortificare patrulater plus patru bastioane la colțuri cu locuri destinate tunurilor. Deoarece avea o poziție strategică și o formă solidă a fost inclusă oficial în sistemul de fortificații împotriva turcilor. Atacurile turcești ulterioare nu au reușit să cucerească cetatea, dar i-au provocat avarii greu de ignorat ce au fost reparate în anul 1678.

Odată ce Alexandru Karolyi a trecut de partea lui Francisc Rakoczi al II-lea, a venit rândul trupelor germane să atace fortificația. Cetatea a rezistat și de această dată și a fost recondiționată în anul 1708. Secolele XVII – XVIII au reprezentat pentru cetatea de la Carei locul unde se desfășurau toate întâlnirile diplomatice importante. De exemplu aici s-au ținut negocierile pentru redactarea și promulgarea tratatului Păcii de la Satu Mare din anul 1711. Până în anul 1848 cetatea a fost apărată de haiducii veniți din saltele învecinate. Garda aceasta era formată din 77 de călăreți și 30 de soldați, majoritatea fiind români.

Odată cu finalizarea conflictelor militare din zonă au luat ființă primele planuri de transformare a fortificației într-o clădire strict cu funcții rezidențiale. Astfel conform ideilor lui Karolyi Antal principalele fortificații și bastioanele au fost demolate și edificiul a fost transformat într-un castel specific stilului baroc. Se spune despre castel că era acopert cu șindrilă, urma un plan patrulater, avea două etaje și intrarea principală se afla pe partea de nord. La etajul superior erau amenajate 21 de camere în timp ce la etajul inferior erau 20 de camere prevăzute cu boltă. În latura sud-estică era amplasată capela castelului, iar în continuarea părții sudice era bucătăria împreună cu anexele.

Cele mai semnificative momente din istoria castelului baroc sunt constituite de vizitele oficiale ale membrilor familiilor imperiale. De exemplu în anul 1797 Iosif Karolyi primește vizita prințului Jozef de Habsburg, pentru ca un secol mai târziu respectiv în 1884 prințul Rudolf de Habsburg vine aici împreună cu soția sa timp de câteva zile.

Castelul a primit aspectul actual între anii 1894 și 1896 din inițiativa lui Ștefan Karolyi. Castelul baroc a fost transformat în stil eclectic și a primit aspectul unui castel cavaleresc de tip medieval. Structura a fost păstrată însă i-au fost adăugate mai multe turnuri de diferite mărimi și forme, acestea îi conferă edificiului un aspect asimetric. Impresia de medieval a fost accentuată prin intermediul șanțului cu apă făcut de jur împrejurul castelului. Intrarea principală din partea sudică a fost mutată în partea vestică, spre oraș. Cât despre curtea interioară a castelului, aceasta a fost acoperită cu un tavan format din grinzi masive, acestea erau pictate și transformau în acest mod curtea într-un hol uriaș de primire. Fațadele castelului au fost decorate cu elemente arhitecturale pentru decor aparținând mai multor stiluri precum romantic și baroc, iar fațada estică este dominată de stilul neogotic.

Așadar interiorul castelului a devenit dominat de holul de primire care a fost pavat cu mozaic și dotat cu șeminee de mari dimensiuni. Încăperea de la intrarea sudică a fost transformată în sala de masă și tot pe aici se făcea accesul în capela familiei. Restul camerelor de la acest nivel au fost ocupate de slujitori sau au fost lăsate drept spații pentru depozitare. La etaj întreaga aripă sudică a fost rezervată pentru apartamentele familiei Karolyi, iar restul încăperilor au fost destinate oaspeților.

După trecerea în neființă a lui Ștefan Karolyi din anul 1907, restul membrilor familiei au hotărât să nu mai locuiască aici. Mai apoi în urma evenimentelor din anul 1918, multe elemente de mobilier, dar și obiecte de valoare din castel au dispărut. În perioada interbelică a avut loc un acord între statul maghiar și cel român prin care restul obiectelor de valoare care au rămas să fie înapoiate familiei Karolyi. Un alt moment important din perioada contemporană și viața castelului din Carei a fost reprezentat de vizita regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria din anul 1919.

Perioada interbelică a venit cu noi schimbări pentru castel, o parte din acesta a fost transformată în sanatoriu și o alta în cazino. În perioada celui de al doilea război mondial cu acordul familiei Karolyi se înființează aici o școală militară, care mai apoi în anul 1944 este transformată în spital militar. Perioada comunistă aduce la castel instituții culturale de interes public precum un muzeu, casa de cultură și biblioteca orășenească. În ziua de astăzi castelul găzduiește o expoziție muzeală pentru interioarele istorice care reușesc să redea ambianța de odinioară, dar și o expoziție a istoriei locale.

---