Nu foarte cunoscut de către români undeva în apropiere de Valea Prahovei este amplasat Castelul Posada căruia ii se mai spune și Castelul Bibescu. Edificiul a fost locuința de vară a lui George Valentin Bibescu și a soției Martha. Construcția a fost incendiată în repetate rânduri de-a lungul timpului, prima dată de către nemți în timpul Primului Război Mondial cu scopul de a lichida ultimele părți din arhiva Legației Britanice adusă în acest loc de către Lordul Thomson cel care era amantul Marthei Bibescu. În anul 1950 un al doilea incendiu a mistuit locul.

George Bibescu este cel care a dorit să ridice o construcție în aceste părți. Chiar dacă inițial a fost realizată din piatră de râu nu foarte diferită de casele obișnuite de la munte, în anul 1900 au fost făcute lucrări noi. Prin aceste modificări au fost realizate curți interioare, bolți și multe altele care au dus la un palat veritabil. Aproximativ după alte două generații construcția a devenit locuința familiei Marthei Bibescu și a soțului acesteia pe nume George Valentin Bibescu. Cel din urmă fiind cel mai atașat de proprietate.

Adesea s-a spus despre destinul castelului că s-a împletit perfect cu cel al soților Bibescu. Despre Martha și Valentin se știe că s-au căsătorit în anul 1905 atunci când ea avea doar 16 ani și el 25 de ani. Dintr-o iubire nebunească la început a luat naștere o fată, iar la scurt timp și iubirea a luat sfârșit. Viitorul le-a adus celor doi mai multe relații, dar aceștia au preferat să rămână împreună.

Palatul de la Mogoșoaia a fost cadoul de suflet din partea lui Valentin pentru Martha în timp ce palatul de la Posada a reprezentat locul perfect de odihnă unde aceasta reușea să se inspire și să creeze. Mereu după ce finaliza o călătorie prințesa venea în locuința de la Posada unde se odihnea și reușea să-și reamintească cele văzute sau trăite pentru o nouă creație. În timp ce Valentin se întorcea la palat după orice aventură aviatică sau de ce nu automobilistică.

Atunci când familia Bibescu a părăsit castelul de la Posada, absolut tot de la teren la clădire și obiectele din interior au intrat în posesia statului român. Din păcate teroarea focului a revenit în anul 1950 și astfel un alt incendiu a provocat daune serioase. După naționalizare comuniștii au încercat să reconstruiască locul pentru ca mai apoi să-l transforme într-o tabără destinată elevilor, iar la ceva timp în loc pentru refugiații coreeni. Anii 70 au dus palatul în administrația Castelului Peleș, însă cei de acolo au folosit edificiul drept loc pentru depozitare și diverse ateliere de restaurare. În ziua de astăzi funcționează în aceeași modalitate împreună cu Muzeul Cinegetic care a fost construit ulterior pe acest domeniu. Ce trebuie să știm este că din păcate Castelul de la Posada nu poate fi vizitat deoarece până în prezent nu au fost finalizate proiectele pentru restaurare, se spune că acest lucru se întâmplă din lipsă de fonduri.

---