Cu peste 600 de ani de istorie Cetatea Făgăraș și-a schimbat destinația de-a lungul timpului. A fost locul unde doamna Stanca organiza baluri, închisoare, dar și cetate de apărare. În prezent este unul dintre cele mai frumoase muzee castel din lume.

Deoarece era puțin cunoscută a beneficiat de promovare și investiții, toate acestea pentru ca în anul 2016 numărul celor care i-au trecut pragul să depășească 130.000. Cetatea are 66 de încăperi care sunt împărțite pe cinci niveluri. Pe lângă acestea turiștii pot vizita și camerele de tortură în care s-au păstrat diverse obiecte de temut. Începând cu anul 2017 au fost deschise pentru vizitare și Turnul Roșu, Turnul Temniță și fosta Cramă.

Cei care se ocupă de administrarea Muzeului Țara Făgărașului au anunțat că urmează să realizeze în interiorul cetății un muzeu dedicat Reginei Maria, iar obiectele expuse vor fi donate de Casa Regală. Mai ales că în memoriile Reginei Maria Castelul de la Făgăraș este asemănat cu edificiul din Bran.

Un lucru deosebit legat de cetate este reprezentat de garda formată din cei zece străjeri. Soldații sunt îmbrăcați cu armuri și fac schimb de gardă la ora 12.00 în fiecare sâmbătă și duminică. Îmbrăcămintea pe care o poartă este pe cât se poate de reală, copiile fiind realizate după schițele existente la muzeu și în conformitate cu hainele din secolul XVII – lea.

Sala Tronului a fost organizată în conformitate cu amenajarea de care se bucura în perioada sa de glorie. Mai ales că în această încăpere au fost primiți zeci de regine și regi din toată lumea. În totalitate castelul beneficiază de 67 de zilțuri și candelabre specifice stilului renascentist, iar mobilierul este realizat la comandă. Totalul investițiilor de reamenajare ajungând la unu virgulă trei milioane de lei, bani proveniți în mare parte de la bugetul local.

La Cetatea Făgăraș se poate vedea acum și un instrument de tortură denumit Fecioara de Fier. Acesta constă într-o cușcă de metal dotată cu mai multe cuțite. Atunci când era închisă cușca, lamele străpungeau corpul celui care era condamnat la moarte. Deoarece nu se dorea ca victima să moară rapid, iar destinația principală era aceea de tortură țepușele erau poziționate în așa fel în cât să lovească la mâini, picioare, pieptul sau ochi. Conform legendei se spune că agonia putea să dureze și până la două zile, adică condamnatul sângera până la moarte.

Inițial construită în secolul al XV – lea pentru apărare cetatea din piatră și cărămidă era un punct militar important. Construită în formă patrulateră cu turnuri bastioane la colțuri și un turn avanpost pe latura estică. Între anii 1528 respectiv 1541 stăpânul domeniului feudal al Făgărașului, Ștefan Mailat a modificat destinația inițială a edificiului într-un castel senioral fortificat. Modificări au fost aduse și la zidurile exterioare de pe latura nordică și sudică, acestea au fost dublate, iar în spațiile rămase a fost băgată umplutură de pământ, rezultând astfel ziduri groase de circa opt metri grosime.

 

Cetatea a devenit mult mai cunoscută atunci când a fost luată de Mihai Viteazul. Domnitorul a donat-o doamnei Stanca ( soția sa ) care a locuit un an la Făgăraș. În acest mod castelul a devenit cea mai cunoscută locației pentru balurile Transilvaniei. La castel aveau loc patru baluri în fiecare an. Petrecerile erau așteptate de toți nobilii transilvăneni, se spune că participau aproximativ 1.000 de persoane la aceste baluri. Istoricii susțin că la aceste adunări erau sacrificați aproximativ 50 de purcei la fiecare adunare, iar vinul roșu și dansurile de societate nu lipseau niciodată. Pe lângă baluri aici erau organizate de către doamna Stanca și serate muzicale destinate soțiilor nobililor.

După ce Mihai Viteazu a murit cetatea a devenit fortăreață militară, iar soția sa a ajuns prizonieră între zidurile edificiului. Cetatea Făgăraș a fost destinată apărării până în vremea comunismului când a primit o nouă funcție, aceea de închisoare. Între anii 1948 și 1960 aici au fost închiși între 600 și 1.000 de oameni deținuți pe fond politic. Nu se cunosc nici până în ziua de astăzi câți au murit aici, deoarece trupurile fără viață erau înmormântate pe ascuns în timpul nopții direct în cimitir sau în gropi comune. Cei are ajungeau aici treceau prin torturi greu de imaginat, menite să-i distrugă atât fizic cât și psihic. Turnul Temniță este dotat cu o carceră extrem de îngustă de aproximativ 50 de centimetri, în care cei închiși erau nevoiți să stea ghemuiți în apă rece până la genunchi.

---