De Vrancea toată lumea aude cel puțin o dată pe lună mulțumită mișcărilor tectonice. Însă câți au auzit de Munții Vrancei? aceștia veghează la bunăstarea Parcului Natural Putna și Cheile Tișiței.

Despre acest traseu se spune că este „canionul” Vrancei și un colț de rai. Pentru a ajunge aici trebuie să ajungi în satul Lepșa pe drumul care face legătura între Focșani și Târgul Secuiesc.

Pentru a intra în Parcul Natural Putna – Vrancea există o taxă modică de patru lei, iar în schimbul acesteia se primește un pliant cu harta rezervației.

În această zonă pârâul Tișița a format o vale adâncă de o frumusețe rară care este comparată de către localnici și turiști cu un canion. Parcul este aflat la o altitudine de 850 metri și măsoară aproximativ 4,5 kilometri lungime, ceea ce-l pune în topul zonelor protejate din Județul Vrancea.

Acest traseu este amenajat și nu are un grad ridicat de dificultate. Ceea ce-l face potrivit și pentru familiile cu copii sau pentru vârstnici. Însă este foarte important ca turiștii să urmeze marcajele speciale și să nu se abată de la traseul principal.

Pădurea este deosebită și diferită de restul pădurilor din țară deoarece în secolul 19 toată porțiunea a fost defrișată și aceasta s-a regenerat în timp. Fagul și coniferele sunt predominante formând astfel habitatul perfect pentru numeroase specii carnivore de talie mare.

Vegetația este abundentă și flora îmbogățită de apariția Florii de colț, rară pentru această altitudine joasă. Însă există și multe alte plante precum: măcrișul iepurelui, brusturele negru, liliacul sălbatic, diverse plante medicinale ș.a.m.d.

Pârâul Tișița este și un loc căutat de pescarii din toate colțurile țării deoarece este plin de păstrăv.

Cât despre faună, aceasta este completată de caprele negre, urși bruni, râși, jderi, vulpi și lupi. Acesta nu este un motiv de teamă pentru vizitatori deoarece acestea fiind animale sălbatice stau în adâncurile pădurii la mare distanță de zonele perindate de oameni.

Spre mijlocul rezervației există multe arcade formate în stâncă, cascade în miniatură și podețe de lemn amenajate special de îngrijitori pentru o mai ușoară înaintare. Acolo unde albia râului este ceva mai lată există băncuțe de unde se poate asculta susurul apei și graiul dulce al păsărilor.

Traseul durează aproximativ două ore de mers până la Tunelul Mare, însă acest calcul este făcut fără a include și diversele opriri pentru poze, odihnă sau în zonele dificile dotate cu cabluri de asigurare. Înainte de Tunelul Mare se trece prin alte două mai mici. Pentru ultimul este important să avem o sursă de lumină deoarece măsoară aproximativ 267 metri și are în componență zone de pietriș și de bolovani.

Majoritatea vizitatorilor se întorc după ce au străbătut drumul până la Tunelul Mare, însă pentru cei mai curajoși traseul poate continua, cu un grad crescut de dificultate, până la Șaua Geamăna. Până acolo însă traseul durează undeva la aproximativ nouă sau zece ore și cuprinde patru treceri prin apă.

 

 

 

 

---