La circa 50 de kilometri de Pitești și 170 de kilometri de București în apropierea unui sat din Argeș numit Jgheaburi, se găsește o reală minune a artei îmbinată perfect cu natura. Foarte mulți oameni au auzit deja de Mănăstirea Corbii de Piatră cunoscută și sub denumirea de „biserica de piatră”. Aceasta a fost realizată direct în stâncă și se consideră că aici există cel mai vechi ansamblu de pictură din țara noastră. 

Despre prima atestare documentară a locului știm că provine de pe data de 23 iunie a anului 1512, însă această dată nu reprezintă ziua în care a fost înființată mănăstirea. Așadar, există nenumărate mărturii conform cărora lăcașul de cult ar fi existat dinainte de data precizată anterior.

Mănăstirea de la Corbii de Piatră a fost construită într-un perete masiv de stâncă care are o înălțime de aproximativ 30 de metri și alți 14 metri și jumătate în lungime. Biserica de piatră este unica din România care deține două altare în același naos. Despre acestea se presupune că ar fi fost create pentru a servi atât cultului catolic cât și cultului ortodox. Însă, aceste afirmații sunt negate datorită aspectului bizantin pe care-l au acestea și care ne duce cu gândul la faptul că edificiul provine din primul mileniu al erei creștine.

Anumiți specialiști sunt de părere că biserica provine de pe vremea când aveau loc persecuții împotriva creștinilor. Pentru ca această afirmație să fie susținută aceștia au făcut referire la intrarea neobișnuit de mică în biserică. Accesul în lăcaș are sub un metru înălțime, asta ne duce cu gândul că putea fi camuflat cu ușurință.

Pe data de 23 iunie a anului 1512 fiica unui boier care era și proprietara moșiei din Corbi a făcut totul pentru reînființarea mănăstirii de la Corbii de Piatră. Locul a primit hramul Adormirea Maicii Domnului și era închinat domnitorului de atunci Neagoe Basarab,iar în acest fel a putut primi statului de mănăstire domnească. Această mănăstire de maici este și prima din România care a fost atestată documentar.

Întregul ansamblu rupestru de la Corbii de Piatră poate fi o dovadă certă a existenței anumitor nuclee monastice de felul celor anahoretice din Țara Românească, chiar dinainte de creionarea bisericii muntene din secolul XIV. Mai apoi, de pe la jumătatea secolului al XVIII-lea mănăstirea a devenit biserică de mir. În următorul secol biserica a trecut prin mai multe modificări, iar la final a primit înfățișarea pe care o are și în ziua de astăzi.

În acea perioadă Iosif de Sevasta a hotărât să facă totul pentru a mări lăcașul de cult și astfel a început să spargă în stâncă un pronaos de cinci metri și jumătate pe patru metri și jumătate care să aibă intrarea spre nord în naos. Tot în acea perioadă a fost distrus zidul despărțitor dintre altare astfel luând naștere sfânta masă, iar mai apoi o nouă catapeteasmă, care ulterior a fost pictată de un om simplu cunoscut drept Ștefan zugravul.

Mai sus de biserică, pe o stâncă se poate observa o cruce de piatră de pe la 1700, iar în partea din față se găsește paraclisul confecționat din lemn cu clopotniță de pe la 1890. În ziua de astăzi la Corbii de Piatră mulțumită interesului acordat de persoanele potrivite firul normal al vieții monahale a fost reînnodat. Toate acestea cu speranța ca pe viitor aici să fie realizat un complex chinovial format dintr-un corp cu mai multe chilii, paraclis și anexe. Din păcate mănăstirea unică în România a suferit în ultima perioadă din pricina umidității din interior și în prezent are nevoie de lucrări de reabilitare.

Sursă foto cover: descopera.ro

---