La numai doi kilometri de comuna Enisala și circa șapte kilometri de orașul Babadag undeva pe vârful unui deal calcaros asemenea unui cuib de vultur se găsesc ruinele vechii fortărețe medievale Yeni – Sale cunoscută și drept Enisala, Heracleea ori Heraclia. 

Cetatea de aici poate fi enumerată atunci când amintim monumentele importante de arhitectură militară de pe teritoriul țării noastre. Construită în evul mediu aceasta se face remarcată prin sistemul său de fortificații, tehnica prin care a fost realizată și prin elementele arhitectonice. Aceasta a fost ridicată în a doua parte a secolului al XIV-lea de către o autoritate care se ocupa de zona de la Gurile Dunării.

Mai apoi fortificația a făcut parte din așa zisul lanț al coloniilor genoveze care cuprindeau orașele din Deltă, Chilia și Likostomion, Caffa din sudul Crimeei, Cetatea Alba la gurile Nistrului. Între anii 1397 respectiv 1416 edificiul a fost parte a sistemului defensiv din Țara Românească chiar în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Odată cu venirea și cucerirea Dobrogei de către turci între anii 1419 și 1420 în incinta fortăreței a fost instalată o garnizoană militară otomană. Însă, în secolul al XVI-lea locul a fost abandonat întrucât nu mai corespundea cu interesele strategice ori economice turcești.

În ziua de astăzi zidurile din interiorul cetății au o înălțime ce variază între cinci și zece metri, astfel putând fi observate de la mare distanță cu ușurință. Cetatea a fost realizată sub formă de trapez sau chiar patrulater neregulat cu mai bine de 100 de metri lungime, iar laturile de nord și est au aproximativ 50 de metri lungime, în zona sudică rămânând doar 30 de metri. Zidul din interior are o grosime de un metru și jumătate prezentând în zona exterioară nici mai mult, nici mai puțin de opt turnuri de apărare fiecare având de la trei la cinci laturi.

Despre zidurile din incintă și turnuri se știe că au fost realizate din piatră de calcar cioplită în formă cubică dimensiunile variind între mici și mijlocii. Intrarea în fortificație se făcea pe o poartă foarte înaltă ce beneficia de o arcadă dublă care era apărată de un bastion foarte masiv pentagonal. Al doilea zid din interiorul cetății care se găsește pe partea de nord est a fost prevăzut cu turnuri pătrate și triunghiulare.

După anul 1991 zidurile cetății care  au fost destul de afectate de intemperii sau pur și simplu de trecerea timpului au fost restaurate. Astfel, Enisala a fost transformată în unul dintre cele mai importante puncte turistice de la noi din țară.

Numele vechi al cetății nu a fost păstrat, iar despre denumirea actuală a monumentului sau a satului se știe că provine de la cuvântul turcesc Yeni Sale. Cel din urmă se traduce drept „Sat nou”. În jurul secolului al XV-lea pe când Dobrogea a trecut sub stăpânirea otomană, localitatea de aici era populată de către români. Odată cu începutul cercetărilor arheologice din apropierea bisericii în zonă au fost descoperite și ruinele unui vechi cimitir al populației românești creștine datat cel mai probabil între secolele XV – XVIII.

Sursă foto cover: cunoastelumea.ro

---