Geamia Hunchiar se găsește în așa zisa latură istorică a orașului Constanța, la mică distanță de Muzeul de Artă Populară. Lăcașul este unul de mici dimensiuni însă cu o veritabilă importanță pentru istoria și de ce nu pentru multiculturalitatea orașului, fiind cea mai veche construcție de acest tip din zonă. 

Din istorie aflăm că în prima parte a secolului al XIX-lea Constanța avea suprafața cât se observă în ziua de astăzi latura istorică a orașului, fiind împrejmuită de un zid de apărare cu bastion ridicat de turcii care stăpâneau Dobrogea în acea perioadă. Însă, zidul a fost distrus între anii 1828 respectiv 1829 și din acesta a rămas doar un mare maldăr de pietre albe. Din părțile rămase în anul 1867 a fost ridicat actualul lăcaș de cult Hunchiar, denumirea acestuia însemnând în turcă „guvernator”.

Geamia Hunchiar este o construcție relativ simplă formată din corpul principal pătrat care simbolizează sala de rugăciuni și un turn de 24 de metri înălțime ce beneficiază de balcon. Minaretul, căci așa se numește este asemănător cu clopotnița de la bisericile creștine, iar din zona superioară preotul musulman făcea chemarea la rugăciune. Dacă în trecut imamul (preotul) era nevoit să urce de mai multe ori treptele pentru a chema oamenii la rugăciune în ziua de astăzi nu mai este necesar întrucât turnul a fost dotat cu boxe. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial geamia a fost destul de grav afectată, lucru care a dus în timp la închiderea ei. Toate acestea au avut loc până în anul 1990 când mai mulți reprezentanți ai cultului și-au focalizat atenția pe renovarea și reabilitarea edificiului.

Geamia Hunchiar are o sală de rugăciune pătrată, iar aproape toată podeaua este învelită de covoare persane impresionante. Pereții acesteia sunt simpli și fără picturi, însă alocuri poate fi zărit câte un tablou cu versete din Coran. Unul dintre cele mai importante elemente din clădire este mihrabul, asemănător cu altarul la ortodocși. În fața acestuia este amplasat un covor persan de culoare roșie despre care se știe că a fost lucrat manual și că a reprezentat un cadou din partea președintelui Turciei în anul 2001. Acest mihrab este mereu îndreptat spre orașul sfânt al musulmanilor cunoscut drept Mecca. În partea dreaptă a „altarului” se găsește minbarul, sau locul de predică al imamului din care ține cuvântările vinerea sau în zilele de sărbătoare. Minbarul poate fi recunoscut cu ușurință întrucât are forma unui mic balcon confecționat din lemn și cu trepte. Numărul celor din urmă fiind mereu impar, însă acesta diferă de la un lăcaș de cult la altul din pricina mărimii.

Este bine de știut dacă mergeți pentru prima dată într-o geamie că există mai multe reguli de conduită. Printre care se numără îmbrăcămintea care trebuie să fie una decentă, nu aveți voie să faceți gălăgie, iar indiferent de motivul vizitei sau de credință toți oamenii sunt nevoiți să-și dea jos încălțămintea. Ultima regulă fiind necesară din motive de igienă, să nu uităm că în timpul rugăciunilor credincioșii musulmani au obiceiul de a atinge podeaua cu fruntea.

Sursă foto cover: Facebook.com

---