Bine cunoscuta vale a Arieșului Mare din munții Apuseni ascunde Ghețarul de la Scărișoara, acesta este cel mai mare ghețar subteran din România și al doilea din sud-estul Europei.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara se află la o altitudine de 1.165 de metri și are aproximativ 80.000 de metri cubi de gheață în grotele sale. Conform specialiștilor, primul strat de gheață datează de acum aproximativ 4.000 de ani, oferind astfel cercetătorilor informații însemnate despre evoluția în timp a plantelor, animalelor și de ce nu a climei.

Gheața este formată în peșteri uneori din cauza compactării zăpezilor ajunse la baza avenelor. Datorită altitudinii ridicate gheața se menține și pe timpul verilor.

Pentru prima dată acest ghețar a fost atestat într-o scriere prin care chiar împărăteasa Maria Tereza autoriza ocolul silvic din zonă să taie copacii pentru obținerea lemnelor necesare la reparația scărilor de acces către ghețar. Însă ca mențiune turistică ghețarul a fost atestat prima dată în anul 1847, în cartea A. Szirtfi. Un alt autor cunoscut ca explorator al Apusenilor și care reușește să facă o descriere amănunțită a peșterii, dar și o hartă a acesteia plus două profile schematice este Adolf Schidl în anul 1863.

În anul 1933 a fost recunoscută valoarea științifică a peșterii și astfel ghețarul a fost pus sub protecție, acesta fiind și primul obiectiv speologic din țara noastră. Pe lângă valoarea științifică acest ghețar reprezintă un punct de interes major pentru turiștii ce ajung în munții Apuseni.

Intrarea în peșteră este făcută prin pădure, traversând un aven a cărui diametru este de doar 60 de centimetrii. Pentru a facilita intrarea au fost amenajate scări metalice ce duc 48 de metri în subteran. După parcurgerea avenului se ajunge la ghețar de unde se pot observa straturile formate de-a lungul anilor.

Intrarea în sala mare din peșteră se face printr-o poartă de 24 de metri înălțime, iar podeaua a fost realizată din lemn pentru a opri creșterea temperaturii. Inclusă în circuitul turistic este și sala Bisericuța. Restul peșterii este închisă pentru turiști deoarece a fost declarată rezervație științifică și în prezent doar cercetătorii au acces.

Chiar dacă depunerea gheții a fost posibilă într-o perioadă când temperaturile erau mult mai scăzute pe glob, păstrarea acesteia pe fundul avenului de la Scărișoara poate fi considerată o adevărată minune a naturii. Un plus pentru existența acestui monument natural este și regimul de ventilație al peșterii.

Astfel se realizează doi curenți de aer total opuși, unul rece și altul cald care iese la suprafață. Pe timp de vară acest fenomen se inversează (temperatura minimă pe timp de vară 0,5 grade C), iar iarna nu are loc, deoarece aerul rece din subteran este mai greu și nu se poate ridica la suprafață. Cea mai joasă și constantă temperatură din peșteră a fost de -20 grade C.

 

 

 

 

 

 

---