Dacă ajungi în perioada aceasta la malul mării trebuie să știi că aici există un obiectiv turistic cu o poveste impresionantă, mănăstirea Dervent. Chiar dacă nu există date concrete referitoare la momentul în care a fost ridicat Derventul, putem aminti totuși faptul că denumirea actuală a fost dată pe când se afla partidul comunist la putere. Conform informațiilor existente, inițial mănăstirea se numea „Crucea de leac” datorită crucilor adăpostite aici. În limba turcă dervent înseamnă trecătoare peste o apă sau un loc de trecere. 

La sute de ani diferență crucile de la Dervent câștigase deja popularitate, întrucât se considera că au puteri tămăduitoare. Astfel, Episcopia Constanței a emis un act oficial în anul 1923 de a întemeia aici o mănăstire. Abia 13 ani mai târziu au fost începute lucrările la Lăcașul de cult realizat în stil bizantin. Crucea făcătoare de minuni se găsește în paraclisul din partea stângă, cel de pe partea dreaptă este închinat Sfântului Gheorghe și biserica poartă hramul Sfintei  Paraschiva.

Legenda locului amintește despre Sfântul Apostol Andrei care a adus cuvântul Domnului în zona Dobrogei, iar mai apoi și-a găsit loc de odihnă într-o peșteră din apropierea peșterii. Cu trecerea timpului misiunea sa a fost preluată de către un preot și trei fecioare. Însă, cei din urmă au fost condamnați la moare deoarece nu voiau să se lepede de Hristos.

Povestea amintește că preotul se afla atunci când a fost ucis chiar pe locul în care se găsește acum Crucea Sfântă în timp ce fecioarele rămăsese în zona din fața bisericii. Despre martiri se spune că au fost foarte chinuiți pentru că nu voiau să renunțe la credința lor, iar după toate acestea drept răsplată chiar acolo unde au fost uciși au ieșit din pământ patru pietre sub formă de cruce. De-a lungul timpului s-a considerat despre acestea că ar avea puteri tămăduitoare.

Legenda continuă și amintește despre perioada în care Dobrogea se afla sub ocupație Otomană, iar această zonă s-a aflat în mâinile lui Ahmet Bei, responsabilul cu paza frontierei. Turcul a auzit de puterile foarte mari pe care le au Crucile Sfinte și astfel a hotărât să le protejeze cu orice preț. În schimb, după circa cinci secole de când descendenții acestuia au protejat crucile un urmaș a încercat să le distrugă.

Așadar, se povestește despre faptul că pe moșia turcului erau foarte mulți sclavi care veneau din dorința de a atinge Sfintele Cruci. Așa că într-o zi pe când tatăl se afla pe drum cu treburile moșiei, fiul deranjat de faptul că sclavii acordau atenție crucilor a hotărât să le distrugă. Astfel, că a legat brațele Crucii cu frânghii și le-a tras cu ajutorul calului. Însă, atunci când brațele crucii au fost rupte de la căruța tatălui a fugit un cal.

Bătrânul a înțeles că s-a întâmplat ceva foarte rău pe moșie și a plecat repede acasă. Atunci când a ajuns a văzut „opera” făcută de fiul său și a realizat că familiei nu-i va mai merge bine de acum încolo. Zis și făcut, deoarece la câțiva ani un trăznet a distrus toate hambarele din gospodărie și o molimă cumplită i-a omorât pe toți membrii familiei, dar și pe curteni.

Astăzi călugării mănăstirii au mare grija de Crucea Sfântă, iar cei care vor să ajungă aici o pot face pe Drumul Național trei Constanța, mai exact comuna Lipnița satul Galița.

Sursă foto cover: clickpentrufemei.ro

---