Unul dintre cele mai încărcate locuri din punct de vedere istoric din capitală este mănăstirea Stavropoleos. Acest monument a rezistat într-un mod uimitor epocilor neprietenoase și intemperiilor naturii, fiind în ziua de astăzi unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult realizate în stilul arhitectonic brâncovenesc. 

Dacă este să facem referire la călătorul apusean ce ajungea în Bucureștiul secolului al XVIII-lea acesta avea posibilitatea să se oprească în mai multe hanuri de renume. Ridicate într-un mod impunător acestea au avut mereu o strânsă legătură cu viața economică, cu negoțul care funcționa mai bine după slăbirea dominației turcești și mai ales pentru începuturile din capitala Țării Românești a vieții diplomatice.

Conform poveștilor scrise de mai mulți neguțători, diplomați sau misionari, majoritatea străinilor amintesc de existența unor ziduri solide realizate din cărămidă ce înconjurau curțile pătrate. Despre interiorul acestora se menționează că era umplut de clădirile ridicate de jur împrejurul pereților făcând în acest fel corp comun. Clădirile în speță erau mai exact întrebuințate drept pivnițe, odăi sau prăvălii.

Majoritatea hanurilor renumite din centrul Bucureștiului în mijlocul curții interioare aveau mănăstiri sau biserici. Se spune că nu puține din hanuri au apărut după ridicarea lăcașelor de cult, cu scopul de a sporii într-un fel sau altul veniturile. Din categoria lăcașelor care au avut han în trecut putem aminti Mănăstirea Colțea, Sfântul Ioan, Mihai Vodă, Sfântul Spiridon, Sfânta Ecaterina, Saridar, Zlătari și așa mai departe. Din cele enumerate anterior nu trebuie să lipsească Mănăstirea Stavropoleos, însă aceasta este puțin diferită întrucât a fost construită după ridicarea hanului.

Chiar dacă despre ridicarea bisericii Stavropoleos se știe că s-a petrecut la începutul epocii domniilor fanariote, istoria acestui loc are rădăcinile ceva mai devreme prin secolul al XVI-lea când un boier pe nume Ghiorma Banul zidește din temelie o mică bisericuță ce-i poartă numele „Biserica Ghioma Banul”. Cea din urmă este cunoscută și sub numele de „Biserica de la Hanul Grecilor” ori „Biserica din hanu greci”, aceste denumiri provenind de la hanul construit de călugării greci chiar în jurul mănăstirii.

Pe data de 14 octombrie a anului 1802 biserica a suferit foarte multe stricăciuni ce necesitau reparații urgente și care au început în anul 1803. Mai apoi în luna ianuarie a anului 1838 biserica a fost grav avariată de cutremur, iar cei responsabili de îngrijirea ei nu au putut face nimic pentru a îndrepta stricăciunile. Aceste lucruri au condus la cererea autorităților ca turla bisericii să fie dărâmată întrucât risca să cadă oricând, astfel în 1841 ea a fost pusă la pământ. Abia în anul 1897 cei de la Ministerul Instrucțiunii și al cultelor a luat inițiativa de a restaura biserica și de a se adresa în mod direct arhitectului Ion Mincu pentru a cere ajutor, însă acesta a precizat după trecerea altor trei ani că este imposibil de restaurat edificiul din cauza greșelilor de construcție inițiale.

Abia din luna august a anului 1904 Ion Mincu a început lucrările de restaurare și după alți patru ani a prezentat autorităților competente planurile pentru construirea unei construcții ce făcea trimitere la hanul din trecut, care urma să devină muzeu. De restaurarea picturilor se știe că s-a ocupat preotul pictor V. Damian, iar după ce Ion Mincu a trecut la cele veșnice lucrările au fost preluate de elevul său, însă totul s-a oprit în perioada războiului.

Între anii 1904 respectiv 1940 lăcașul de cult a rămas doar monument istoric și în curtea lui au fost depozitate majoritatea elementelor de arhitectură de la bisericile demolate din centrul vechi al capitalei. Abia în anul 1940 biserica a fost redeschisă, iar în timpul comunismului a funcționat drept biserică de mir, pentru ca abia în anul 2008 să devină mănăstire.

În ziua de astăzi din vechile construcții din incinta mănăstirii sau a hanului se poate observa doar biserica. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante ctitorii post-brâncovenești din România. Cei care doresc să viziteze această mănăstire trebuie să știe că o pot găsi în centrul istoric din București, foarte aproape de Muzeul Național de Istorie. Străzile din jur sunt foarte liniștite și parcă fac o trecere ușoară de la agitația cotidiană la liniștea din curtea mănăstirii.

Sursă foto cover: stavropoleos.ro

---