La aproximativ 30 de kilometri de Târgu Jiu printre păduri și stânci abrupte este se găsește Mănăstirea Tismana sau cum o numesc oamenii locului „inima Olteniei”. Aceasta este amplasată pe muntele Stârmina și impresionează orice turist cu zidurile sale medievale și bastioanele în colțuri. În anul 1970 pe când au avut loc lucrări arheologice în zonă la patru metri de biserica mare au fost descoperite ruinele unui vechi lăcaș de cult probabil existent din perioada ocupației romane.

Cuviosul Nicodim, un călugăr venit tocmai de pe meleaguri macedonene este cel care a început construirea mănăstirii cu ajutorul domnitorului Radu Negru-Vodă. Așadar în anul 1377 pe data de 15 august a fost sfințită biserica primind hramul „Adormirea Maicii Domnului”. După moartea domnitorului edificiul a trecut sub protecția fiilor săi Dan I Basarab între anii 1384 respectiv 1386 și mai apoi Mircea cel Bătrân între 1387 până la 1418. Fiind amplasată într-un punct strategic și bine fortificată chiar la hotarele Țării Românești, Mănăstirea Tismana a fost păzită de localnicii din zonă de-a lungul timpului pentru că aceștia în schimbul muncii nu mai dădeau biruri și dijme.

Locul este cu atât mai important deoarece odată cu trecerea timpului aici au fost adăpostite documente din secolul al XIV-lea care au devenit baze pentru veritabile istoriografii. Întrucât modul de administrare și bogăția locului erau renumite aici s-au stabilit mai mulți bani, cel mai îndepărtat dintre aceștia provenind din anul 1464 și fiind cunoscut sub denumirea de Banul Tismenii. În același lăcaș a funcționat o scoală destinată călugărilor învățați de unde mai apoi erau selectați cei care urmau să devină mitropoliți, episcopi, caligrafi, traducători și așa mai departe. Tot din acest loc au pornit spre construirea mănăstirilor din Ardeal, Moldova și Țara Românească alți călugări.

Datorită cadrului natural în care se găsește mănăstirea intrarea este posibilă doar pe partea vestică, mai ales că de jur împrejur sunt zidurile vechii fortificații. Inițial lăcașul de cult a fost zugrăvit cu o singură culoare, iar din anul 1564 s-a realizat prima pictură iconografică, aceasta rămânând în istorie drept „mai veche pictură bizantină din Țara Românească”. Din anul 1949 mănăstirea a devenit de maici și de atunci acestea trudesc zilnic și se roagă conform tradiției bisericești.

Cu trecerea timpului aici au fost adăpostite nenumărate obiecte de tezaur, dar care au fost mutate treptat la Muzeul de Artă al României. În curtea mănăstirii se găsește și muzeul acesteia unde este păstrată o întreagă colecție de picturi murale, icoane realizate pe lemn, cărți vechi, obiecte de cult, veșminte ș.a.m.d. În biserica mare sunt păstrate la loc de cinste trei parți de moaște.

O relatare mai puțin cunoscută și care provine din anul 1944 amintește de momentul când la Tismana a fost adus pentru a nu cădea pradă armatei rusești Tezaurul Băncii Naționale a României. Însă la scurt timp acesta a fost mutat în Peștera Mănăstirii, pentru o mai bună protecție. Dacă vă doriți mai multe detalii despre această întâmplare vă sfătuim să citiți și „Povestea Tezaurului României – teamă, suspans și decizii strategice”.

Pentru cei care doresc să ajungă aici trebuie să știe că există mai multe variante, de exemplu din Târgu Jiu preț de 30 de kilometri se merge pe drumul 67 D care trece prin comuna Peștișani, iar mai apoi prin pădurea Dumbrava. Un alt traseu este cu plecare din Drobeta Turnu-Severin, Poarta Motrului pe drumul DN 67 până la Apa Neagră și drumul 67 D care duce la Tismana. O altă posibilitate pornește din Craiova pe Valea Motrului și până la Motru pe drumul DN 67 A și 67 ce ajunge la Târgu-Jiu pe drumul DN 66 urmat de 67 D până în Tismana.

Sursă foto: identitatea.ro

---