Concepută în subteranul pământului din Țara Năsăudului perfect împreunată cu natura din zona geografică a Văilor Rebei și Gersei, Leon Bîrte în anul 1955 a descoperit, cea mai adâncă peșteră din România. După foarte mulți ani în care încerca să găsească un răspuns plauzibil la întrebarea: unde dispare pârâul Tăușoarelor?

Din această dorință apăsătoare de a afla despre ascunzișurile de pe partea sudică a Munților Rodnei, l-a cucerit pe Leon Bîrte încă din tinerețe. Acesta dorea să vadă ce se găsește în spatele gurii peșterii văzută atunci când făcea o analiză atentă a zonei în care brusc albia Văii Tăușoarelor seacă.

Cu ajutorul unei scări din lemn el a reușit să depășească un puț aflat în pantă, dar și o săritoare verticală de-a dreptul impresionantă, toate acestea fiind în imediata apropiere a intrării în subteran. La scurt timp după aceste evenimente, mai mulți cercetători speologi veniți de la institutul de profil din orașul Cluj Napoca au descoperit că fiecare nouă intrare în „muzeul natural” din subteran este unică. Găsind noi galerii de-a dreptul impresionante atât prin lărgimea, înălțimea, îngustimea sau lățimea lor.

Despre contextul geologic știm că a fost favorizat în mare măsură chiar de procesele tectono-erozive. Întregul spațiu din subteran fiind dezvoltat pe un sistem bine structurat și împărțit pe diaclaze, acest lucru este susținut chiar de verticalitatea peșterii. Cu mai bine de 470 metri adâncime Peștera Tăușoarelor este cea care deține recordul pentru denivelări absolute din țara noastră. Despre rețeaua sa de galerii se spune că face pe oricine să treacă prin eforturi semnificative până la străbaterea de la un capăt la celalalt deoarece măsoară peste 16 kilometri în totalitate.

Ca un sculptor de top, pârâul din adâncuri a realizat adevărate minuni. Acesta modelează parcă pentru întâlnirea cu omul galeriile lungi care unesc sălile de-a dreptul impresionante ale unei peșteri ce este considerată tânără. Mai apoi întreg spațiul din săli a fost înfrumusețat cu stalactite, stalagmite, coloane și draperii. Sala Muntelui se face remarcată datorită arhitecturii sale aparte, dar și prin urmele lăsate de trecerea ursului de cavernă. Despre Sala de Mese se cunoaște faptul că beneficiază de un uimitor planșeu stalagmitic suspendat. Despre valoarea științifică implicit peisagistică a Peșterii Tăușoarelor se cunoaște și a fost confirmată odată cu declararea ei drept monument al naturii cu un caracter aparte, cel de rezervație.

---