În localitatea Moroeni, pe versantul drept al Cheilor Peșterii din Masivul Bucegi se găsește Peștera Ialomiței, la o altitudine de circa 1530 de metri. În acest loc se poate ajunge pe drumul București – Sinaia, mai exact DN 71 spre Târgoviște. Supranumită Peștera Regilor aceasta este cea mai vizitată peșteră din România, fiind cel mai important punct turistic din Dâmbovița.

Intrarea în peșteră are formă de semielipsă și se găsește pe o terasă orizontală la 18 metri de la afundul văii. Zona este înconjurată de păduri de brazi și versanți abrupți care păstrează și în cele mai călduroase zile de vară temperatura scăzută. Un alt factor care întreține această atmosferă este pârâul care iese din peșteră și se varsă în râul Ialomița.

Fix la intrarea în grotă există o bisericuță ce poartă hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Edificiul are un trecut agitat. Ctitor al lăcașului a fost Mihnea cel Rău în prima parte a secolului al XVI-lea pe când în acest loc exista o biserică de lemn. Ca și cum răul a încercat să distrugă trăinicia acestui așezământ, locul a fost mistuit de flăcări de mai multe ori. În anul 1818 schitul a fost ars în totalitate ca în 1819 să fie ridicat unul nou puțin mai aproape cu zece metri de gura peșterii. Apoi în anul 1940 un alt incendiu a mistuit locul, fiind reconstruit între anii 1940 respectiv 1942 de către ieromonahul Mihail Bădilă. Pe data de 20 aprilie a anului 1961 a avut loc un alt incendiu la chiliile de la intrarea în peșteră, iar în acest caz lucrările de reamenajare au fost începute în anul 1993.

Turiștii sau iubitorii de speologie pot intra în Peștera Ialomicioara unde beneficiază de un traseu de circa 400 de metri. Toate culoarele destinate vizitatorilor sunt electrificate și accesul este facilitat datorită scărilor din lemn. Aici pot fi văzute sălile Mihnea Vodă, Maria, Decebal, La Altar, La Răspântie, Grota ascunsă sau Grota Urșilor, locul în care au fost descoperite scheletele ursului de peșteră.

Despre Grota Mihnea Vodă se știe că este prima și se continuă printr-o galerie numită Pasajul. De acolo se ajunge în Grota lui Decebal, o cavernă ce are formă de domn din care pornesc mai multe galerii. În partea stângă este Grota Sfânta Maria la care se ajunge abia după ce se trece peste un prag de bolovani care sunt umezi și alunecoși. Din acest punct galeria principală înaintează pentru alți 40 de metri și se încheie cu o cavernă mai mică.

Odată ajunși La Răspântie pe partea stângă avem posibilitatea de a urca zidul de bolovani până la Grota Urșilor. Cea din urmă fiind și cea mai mare cavitate din întreaga peșteră, cu peste 72 de metri lungime, alți 35 de metri lățime și 25 de metri înălțime. Din acest loc spre partea nord-vestică se deschide o altă galerie de doi metri înălțime și alți 30 de metri lungime ce poartă denumirea de Fundul Peșterii. Urmează Galeria Apelor care face legătura cu Altarul, zona unde modul în care sunt poziționate stalactitele te lasă cu impresia că ești într-un altar de biserică. Cu o lungime totală a galeriei principale până la Altar de circa 400 de metri, diferența de nivel calculând de la gura peșterii este de aproximativ 60 de metri.

Despre temperatura aerului din galerii se cunoaște faptul că variază între nouă respectiv 12 grade Celsius, iar despre umiditate că fluctuează de la 85 la 100 %. Peștera se află într-un stadiu final de evoluție și despre procesele prin care se formează structurile calcaroase știm că din păcate s-au epuizat. Toți acești factori și faptul că structura peșterii este aproape plată au facilitat amenajarea aproape integrală a peșterii pentru accesul vizitatorilor. Tot pentru acest lucru au fost realizate trotuare și scări din lemn, iar sistemul de iluminat din subteran este de-a dreptul fabulos. Peștera Ialomiței poate fi vizitată de luni până duminică între orele 9:00 – 17:00 sub conducerea unui ghid.

---