În Dobrogea nu există foarte multe peșteri, însă cele care se găsesc aici sunt de-a dreptul remarcabile. În acest tipar se încadrează Peștera Limanu care este cunoscută și sub denumirile de Peștera la Icoane sau Peștera Caracicola. Cu o lungime de aproximativ 4.000 de metri aceasta se situează pe locul întâi drept cea mai lungă peșteră din zona dobrogei. 

De-a dreptul impresionant la peșteră este faptul că aceasta beneficiază de galerii ramificate într-un mod amețitor. Acest lucru a fost posibil datorită apelor care și-au săpat drumul creând atât galeriile principale cât și pe cele secundare. Există și un plan realizat de cei de la Institutul de Speologie Emil Racoviță care dovedește că peștera are un grad ridicat de dificultate.

Amplasată la puțini kilometri de Mangalia în jurul peșterii s-au croit nenumărate legende a unei lumi străvechi înconjurată de mister. Acest lucru s-a întâmplat deoarece știm că se întinde pe o suprafață impresionantă însă ea nu a putut fi explorată niciodată în totalitate, deoarece galeriile sale sunt precum un labirint. Se spune că mulți oameni s-au aventurat în subteran și nu au mai ieșit niciodată la suprafață întrucât au pierdut drumul de întoarcere. Localnicii din zonă consideră că peștera este chiar o poartă către lumea de dincolo și susțin că adesea din subteran se aud zgomote puternice.

În peșteră se intră printr-o ușă metalică de mari dimensiuni care este amplasată la poalele dealului. Aceasta este protejată de pietre imense pe care se pot distinge diverse figuri. Datorită acestora peștera a fost denumită și La Icoane, considerându-se că ele au fost făcute de oameni pentru a semnala intrarea în subteran.

O altă poveste amintește despre faptul că în peșteră s-au ascuns dacii atunci când erau în război cu romanii luând cu ei toată avuția strânsă, iar bogățiile nu au fost niciodată găsite. Mai apoi aici s-au adăpostit și primii creștini aflați în căutarea unui loc potrivit pentru rugăciune, ferit de agitația lumii de afară. Drept dovadă a existenței lor în ziua de astăzi cei care ajung în peșteră observă vechile altare folosite de preoții daci, dar și un cap uman sculptat în calcarul din peșteră.

O altă legendă amintește de sunetele ciudate pe care le menționează și localnicii. Se spune că atunci când se aud vaietele înspăimântătoare din adâncurile pământului oamenii care se afla în apropiere sunt hipnotizați și pornesc pe urmele sunetelor. Glasul auzit ar fi de fapt al paznicului peșterii care stă mereu în spatele porților metalice și încearcă să-i ademenească pe trecătorii curioși în subteran, odată ajunși acolo dacă nu sunt credincioși niciodată nu o să găsească drumul spre suprafață.

Bineînțeles că pentru aceste legende a fost găsită o explicație științifică de către speologi, conform căreia de fapt sunetele provin de la vântul ce străbate numeroasele galerii din Peștera Limanu. Întrucât peștera este unică în țara noastră a fost declarată rezervație speologică în anul 1959, iar în prezent se află în administrarea Asociaţiei GESS.

Sursă foto cover: speologie.org

---