Prea puțin se pune accentul, la noi, zilele acestea și în general, pe urmările bolii. În general mecanismul este simplu. Simplist, chiar. Te îmbolnăvești – nu te tratezi/nu teduci la spital/te duci tîrziu – ATI – mori. Puțin îți spun și adevărurileinconfortabile – ce se întîmplă dacă trăiești? Pentru că oricât de cinic ar părea, este incert că ai tras lozul câștigător…

Mai jos nu vom vorbi despre cei care după covid nu mai pot urca două etaje fără să se țină de balustradă. De fapt nici nu vom vorbi noi, o să dăm specialistului ce e al speciaslistului. Discuția de mai jos este doar despre bolile și complicațiile neurologice post Covid. Despre COVID19 și bolile neurologice și psihice care apar după.

Dăm cuvântul dr Gabriel Diaconu, care într-un material pe Facebook face puțină lumină într-o beznă mult prea deasă. Intertitlurile ne aparțin pentru a facilita ușurința parcurgerii materialului.

***

„COVID19 declanșează boli neurologice, sau psihice, la aproape o treime din cei care au trecut prin infecție.

Majoritatea acestor cazuri, în cel puțin un studiu apărut în primăvara acestui an în The Lancet (aprilie, 2021), au fost constatate la persoane care făcuseră forme medii, sau grave, de infecție, adică au avut și simptome ”de răceală”, dar și pneumonie și tulburări ale coagulării, cu inflamație sistemică.”

Probleme cognitive, stări de anxietate severă

„Dar au fost și situații unde persoanele avuseseră forme ușoare, cu minimă afectare, și care la distanță au început să aibă probleme cognitive (concentrare, memorare, orientare în timp/spațiu), stări de anxietate severă, insomnie, la limită psihoză cu delir (mai puțin halucinații).

Toate acestea, ca practician, le-am putut vedea în practică,la cabinet,  de când a început pandemia. Nu cred să fie psihiatru, în România, să nu fi văzut cel puțin un caz unde, la o persoană fără istoric sugestiv de risc sau vulnerabilitate la boală psihică, după COVID să dezvolte probleme ca cele de mai sus.

Am văzut oameni tineri care a ajuns să fie nevoie să ia medicamente pentru stările lor. Și, da, am văzut și oameni care nu trecuseră prin infecție dar, din pricina stress-ului de mediu, și a barajului de artilerie informațională (de o parte și de alta) în cele din urmă au sucombat.”

Dezinformarea nu se petrece haotic, ci organizat

„Fără să mai știe pe cine să creadă, încotro să o ia, prinși în capcana unor concepte pe care nu le pot desprinde și asimila, frica i-a copleșit, teroarea de-a nu muri pe un pat de spital sau să rămână cu sechele i-a împins spre o stare extremă de negare. I-a făcut să refuze gesturi minime de prevenție, să afișeze bravadă și să intre ca într-o cochilie mentală, de unde să refuze orice are de-a face cu COVID.

Fenomenul e cu atât mai apăsător cu cât, de partea întunecată a lumii, dezinformarea nu se petrece haotic, ci organizat. Există o maliție predilectă care conduce în luptă, în haos pe toți aceia care continuă să susțină ba că nu e virus, cât cacialma, ba că nu e pastilă, e otravă, ba că nu e vaccin, e mijloc de control în masă.

Astfel ajung unii să moară cu zile în casă la ei, căci nu cheamă ambulanța. Astfel ajung copiii să se roage de părinți să se vaccineze dar părinții spun nu.

Și astfel ajung oameni să facă accidente vasculare, infarcte, alte manifestări neurologice de focar (inclusiv epilepsii) când lucrurile iau o turnură urâtă.”

Ultima mare pandemie

„Când a avut loc ultima mare pandemie, acum un secol, urmările neuro-psihiatrice n-au putut decât cu greu fi urmărite, și asta doar în monografii selecte. Unele sechele encefalitice au făcut ca oameni, ieri vii și mobili, sănătoși și comunicativi, să intre într-o stare de ”împietrire” care i-a ținut așa vreme de câteva zeci de ani, până o descoperire fortuită a unei substanțe – Levo-DOPA – i-a ”trezit”, pentru o scurtă perioadă, pe unii dintre ei uitați într-un azil de îngrijiri de pe Coasta de Est Americană.

România are și ea secretele ei. Centrele noastre de ”cronici” conțin într-însele, dacă știi să cauți, dacă știi să asculți, povești de groază, sechele după infecții virale ale persoanei în cauză, sau ale mamei acesteia în timpul gravidiei, cu urmări nefaste asupra calității vieții individului.”

Mulți nici nu știu că au (minte)

„Când vine vorba de grija pentru sănătatea propriei minți, n-am niciun dubiu că oamenii și-o ignoră. Mulți nici nu știu că au (minte). Alții nu știu unde s-o plaseze, în corp (dar unde nu-i cap, vai de picioare). Mai sunt unii care au minime noțiuni despre psihic, și care sunt funcțiile lui, dar n-au vreo intenție să și le interogheze. Chiar și dintre cei mai spălați ori educați întrețin mituri, credințe iraționale despre psihologie (sau ”fiziologia minții”) respectiv psihiatrie (sau ”patologia” medicală a ei).

Devine în schimb o certitudine că impactul tectonic atât al infecțiilor cu coronavirusul care dă COVID, cât și al efectului de grup, psihologic, dat de boală și decese, schimbă intim fibra societății, a culturii, și ne definește generația.”

Cei care mor de COVID mai aveau cel puțin 10 ani de viață de trăit (în medie).

„Ne omoară în exces vârstnicii. Am calculat-o anul trecut, a fost ulterior confirmat și prin alte studii, că cei care mor de COVID mai aveau cel puțin 10 ani de viață de trăit (în medie). Au murit cu 10 ani mai devreme.

Ne afectează, cronic, sănătatea, într-o proporție greu estimabilă acum, cu sechele la nivelul organelor afectate (plămân, inimă, ficat, rinichi) dar și la nivelul sistemului nervos, cu consecințe încă ne-evaluate sistematic.

Nimeni nu poate ilustra, fidel, drama unui părinte care își vede copilul că devine maniacal, psihotic, de necontrolat, din elevul sau studentul tânăr, frumos, cu viitor care era înainte. Și pentru ce?

Nimeni nu poate ilustra, fidel, cataclismul pierderii părinților, sau partenerului de viață, prin boală, și avem deja sute de mii de familii extinse care au trecut prin experiența asta.”

Iadul psihologic

„Când unii colegi spun că asistăm la un ”dezastru umanitar” merită făcută trimitere și spre iadul psihologic pe care pandemia ne-a obligat, și ne obligă, să-l trăim. Unul în care trebuie, cumva, să ne descurcăm cu resursele limitate pe care le avem.

Dacă am scris, dacă insist să scriu și să vulgarizez concepte elementare de știință medicală, este pentru că doar așa oamenii își pot structura puțin mintea cât să se întărească, să își ia ”hrană” să poată gândi, simți mai bine despre ce se petrece împrejur.

Dar și pentru că este cea mai bună profilaxie, cea mai bună formă de prevenție în calea fricii, a terorii și confuziei, toate factor de risc pentru maladie mintală.

Dacă militez pentru vaccin este nu doar în ce privește reperele epidemiei/ pandemiei la nivel de număr de cazuri/ internări/ decese,

Cât pentru efectul preventiv al acestui act simplu pe care îl poți face când vine vorba de urmări cronice ale bolii COVID, unele care îți pot afecta nervii, și mintea.”

---