16 martie 2024, 14:55

Despre oamenii-îngeri care salvează vieţi în timpul liber

Știm că vor fi cei din linia întâi când va fi nevoie de ajutor și au ca prioritate viaţa. Sunt voluntarii care acumulează cunoștințele necesare pentru a deveni primii în lupta de a salva viaţa, muncesc zeci de ore și dăruiesc necondiționat timp din existenţa lor. La finalul programului de pregătire vor fi oamenii-îngeri.

Drumul lor nu e ușor, deși mulțumirea e imensă. Dar să fii primul lângă un accidentat cere tărie, stăpânire de sine și o copleșitoare răspundere. Orice greșeală cât de mică poate face diferența dintre viaţă și moarte.

Deși par a fi oameni ca toți ceilalți, pentru că sunt gata să lupte cu moartea, de fapt sunt altfel, și dacă te uiți bine la ei simți adierea aripilor. Ce înseamnă responsabilitatea de a salva vieţi şi care sunt „costurile” acestor eforturi, mi-a povestit Aura Ledaru. Aura e coordonator al voluntarilor SMURD. Ştie deja ce și-a asumat și deși vorbește simplu ca și cum n-ar face mare lucru, dincolo de cuvinte sesizezi deja angajamentul ei total.

Ce înseamnă mai exact să fii voluntar SMURD?

Aura Ledaru: Participăm la toate programele pe care Inspectoratul pentru Situații de Urgență le are în programa venită de la IGSU, și presupune timp pe care ni-l luam ca să ne pregătim ca paramedici. Fiindcă noi nu vom acționa doar ca voluntari pentru stingere, pentru căutare sau pentru descarcerare, ci implicit pentru partea de SMURD, de salvare vieți sau de acordare a primului ajutor. Nu suntem specializați să fim deocamdată paramedici plini, dar suntem în formare. Sunt cursuri pe care Inspectoratul ni le pun la dispoziție – cursuri de prim ajutor de bază, prim ajutor avansat și  module la care trebuie să participăm alături de ceilalți colegi de la unitate.

Să ştii să acorzi primul ajutor este o chestiune care poate face diferenţa între viaţă şi moarte. În acest sens, organizați proiecte sau activităţi în care încercați să învățați oamenii ce trebuie să ştie pentru a interveni în caz de urgenţă?

Am fost solicitată, alături de colegii de la centrul de formare al ISU, să participăm în școli și în grădinițe pentru anumite proiecte, în care am venit cu manechine, materiale didactice, fluturași, filmulețe pentru a-i învăța pe cei mici – în principal școlari și preșcolari – câteva chestii de bază cum ar fi să recunoască un om care are insuficiență respiratorie, cum poate fi salvat, cum să acordă rapid primul ajutor etc.  Am participat și la acțiuni a Caravanei pentru SMURD care a fost prezentă și în Tecuci și în Galați, timp de două zile. Și acolo la fel, am arătat cum se poate acorda primul ajutor de bază în cazul unei situații neplăcute.

Caravana pentru SMURD – Tecuci şi Galaţi – informare populaţie, cursuri de prim-ajutor şi salvare bunuri şi vieţi omeneşti

Anul trecut, prin toamna, am fost solicitaţi de Fundaţia pentru Smurd, într-un proiect care se numea Habitat for Humanity la Bacău. Am fost solicitaţi prin intermediul Inspectoratului General pentru a construi 36 de case în cinci zile şi chiar am reuşit să ridicăm acele case. Au fost foarte mulţi voluntari prezenţi – în jur de 450 la început şi s-a terminat cu un număr de 600-700 de voluntari veniţi chiar şi din alte ţări, din Germania, Polonia, Franţa, Olanda etc. S-au construit case pentru 36 de familii defavorizate. Ne-am făcut datoria. Activitatea a avut un impact emoţional foarte mare pentru că am construit case pentru persoane care nu aveau decât un venit şi erau cu doi – trei copii. Fiecare casă a fost ridicată de la zero, s-au săpat şanţuri, s-au turnat fundaţii, s-au ridicat pereţi, acoperiş, s-a făcut compartimentare, s-a dat casa la cheia, mai trebuia doar mobilă şi legăturile la utilităţi.

Habitat for Humanity – Bacău 2017 – proiect de construcţie a 36 de case pentru 36 familii defavorizate, totul în 5 zile, cu participarea a 4 voluntari din cadrul ISU Galaţi: Aura Ledaru, Panaite Grigoras, Simion Alexandru şi Emanoil Viorel

Câți voluntari coordonați la momentul de față?

Am rămas puțini. Am fost în jur de 36 de voluntari care ne-am înscris în prima serie și apoi au urmat alte două serii a câte 11-15 voluntari, dar, din păcate, programul de voluntariat chiar te solicită. Adică nu înseamnă să mergi să faci voluntariat când vrei, cum vrei și când poți, ci pur și simplu noi mergem și stăm alături de ei 7,9,10,12 ore, cât este nevoie. Poți să faci voluntariat și dacă lucrezi, în schimb este mai dificil. După 8-10 ore de muncă, nimeni nu merge să mai facă voluntariat. Dar dacă ai un program puțin mai lejer, poți să te gândești și la varianta asta.

În afara de disponibilitate, ce alte calități ar trebui să mai aibă o persoană care doreşte să se implice?

Să aibă hotărâre, să-i pleacă, să vrea să învețe, deci nu există un standard anume. Nu este ușor, ai viața unui om în mâini și trebuie să știi, chiar dacă faci un pansament, să îl faci cum trebui, să nu-i afecteze altceva, să nu îl atingi, să nu-i provoci durere. Îţi trebuie puţin curaj şi răbdare. Sunt copii – mă refer la cei minori-  care cu acordul părinţilor fac activitatea de voluntariat, dar se merge la cazuri reale.  Dorinţa de a învăţa o are toată lumea dar trebuie şi implicare.

Din experienţa dumneavoastră, ce caz va marcat într-un mod special?

Nici un caz nu seamănă cu altul şi fiecare te marchează. Am avut şi bătrâni care la sfârşit, cu lacrimi în ochi, ne-au strâns mâna şi ne-au spus: „Mulţumesc că aţi ajuns la timp!” – cu toate că medical nu era o problemă gravă dar pentru ei era important. A fost o doamnă care avea junghiuri intercostale, a crezut că va face un atac cerebral şi ne-a spus că singura ei dorinţa e să îşi vadă fiica căsătorită. Impactul emoţional este foarte mare, chiar îţi trebuie târâie de caracter, să ştii să îl încurajezi, să nu cedezi, să nu ţi se facă ţie rău. Le oferim siguranţă şi încredere. Sunt daţi când nu reuşeşti să salvezi omul sau au diferite afecţiuni ce nu pot fi tratate pe loc şi nu depind de tine.

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol