De aproape trei decenii, breasla critică din România proiectează un “Dicționar teatral” care a rămas un vis nerealizat, în ciuda mai multor tentative de a-l transforma în realitate.

La 30 de ani de la Revoluție, această situație a încetat prin lansarea în iulie 2020 a Dicționarului multimedia al teatrului românesc, produs de Asociația Română Pentru Promovarea Artelor Spectacolului -ARPAS în parteneriat cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea de Arte din Tg. Mureș. Proiectul este curatoriat de criticul de teatru Cristina Modreanu.

”Dicționarul multimedia al teatrului românesc – Post 1989”continuă în acest an prin adăugarea de nou conținut unui proiect creat integral online, care profită de potențialul noilor media pentru a trezi interesul noilor generații pentru trecutul recent al scenei românești.

Dacă la edițiile anterioare cercetarea s-a concentrat pe perioada modernă a teatrului românesc, 1950-1990, în 2022 am documentat memoria teatrului din perioada 1989-2000.

Primii 10 de ani după schimbarea din 1989 a regimului politic au fost marcați în teatru de maturizarea unei generații de regizori care tocmai debutase înainte de acest moment și de apariția a noi metode de lucru și noi estetici.

Marii regizori care încă sunt reperele mișcării teatrale de la noi – Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, Gábor Tompa, Alexandru Darie, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija – au creat în această perioadă spectacole ce definesc istoria recentă a teatrului românesc și își merită locul în memoria culturală a scenei românești.

Actorii ”generației de aur” au ajuns la maturitate artistică în această perioadă, creând marile lor roluri. Fișele pot fi consultate pe www.dmtr.ro, în cele 2 secțiuni: Artiști și Spectacole.