Istoricul Dinu C. Giurescu, membru titular al Academiei Române din 2002, a murit marţi, la vârsta 91 de ani.

Fiul lui Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu s-a născut 15 februarie 1927 în Bucureşti. A fost licenţiat al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti, 1950. În anul 1968, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie şi a fost profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie.

Academicianul Dinu C. Giurescu a scris peste 30 de lucrări de autor şi în colaborare, a fost deputat în Parlamentul României şi a primit de la Regele Mihai I decoraţia “Nihil sine Deo”. CNSA a prezentat în 2013 documente detaliate despre faptul că a furnizat informaţii Securităţii, însă a considerat că nu a fost colaborator. Istoricul Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti. A fost fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu.

Viața și operele scrise

A urmat cursurile Colegiului ”Sf. Sava”, apoi a studiat la Facultatea de Istorie din Bucureşti, luându-şi licenţa în anul 1955 şi apoi doctoratul în istorie. În anul 1968 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie. A fost mai apoi profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie între anii 1968-1987. A fost profesor universitar Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie în perioada 1990-1997.

A fost membru titular al Academiei Române din 2001, secţia Istorie şi Arheologie. Dinu C. Giurescu a fost şi deputat în Parlamentul României şi vicepreşedinte al Partidului Conservator. A demisionat din funcţia de deputat şi s-a retras din politică, fiind ales, pe 24 aprilie 2014, vicepreşedinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani. Dinu C. Giurescu a semnat peste 30 de volume de autor şi în colaborare.

A scris numeroase studii şi lucrări în diverse domenii: arta românească a secolelor XIV-XVIII („Contribuţii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi” (1960), „Arta metalelor preţioase în Ţara Românească în secolele XIV-XVI” (1962), studiul civilizaţiei române în sec. XIV-XVIII („Ţara Românească în secolele XIV-XV” (1973), lucrare distinsă cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), „Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică în secolele XIV-XVI” (1965), ”N. Titulescu, Documente diplomatice” (1967) şi ”M. Kogălniceanu, Documente diplomatice” (1972), în colaborare. A consacrat lucrări şi istoriei contemporane, precum ”Guvernarea Nicolae Rădescu” (1996), ”România în al doilea război mondial” (1999), ‘‘Imposibila încercare. Greva regală 1945” (1999), ”Cade Cortina de fier: România 1947” (2002).

La Târgul de Carte „Gaudeamus” 2011 a lansat  volumul „O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti (1862-1947)”, ediţia în limba română, avându-i ca autori pe Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu şi Laurenţiu Constantiniu.

Din 24 aprilie 2014, alături de academicienii Alexandru Surdu, Cristian Hera şi Bogdan Simionescu a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române pentru următorii patru ani, în cadrul Adunării Generale a membrilor Academiei Române. Istoricul a fost decorat de Regele Mihai I cu distincţia „Nihil sine Deo”, în 2011. Pe 15 ianuarie 2018, Dinu C. Giurescu s-a aflat printre personalităţile care au fost omagiate la Ateneul Român, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale.

---