Monarhia din România, demult apusă, încă suscită interesul românilor dintr-o anumită categorie de vârstă. Un amestec de nostalgie, fascinație și regret îi face să respecte fosta casă regală și acum și, de ce nu, să mai spere că, într-un viitor utopic, țara noastră va avea din nou un rege sau o regină. De aceea, imaginarul din jurul familiei regale este încă popular și atrage public.

“Trenul regal”, documentarul de Johannes von Holzhausen, îndeplinește această funcție: realizat corect, fără tendențiozitate, fără interferențe și fără lucruri negative, acest film reaprinde pasiunea monarhiștilor de la noi și poate că are și funcția de a populariza casa regală în rândurile celor mai tineri.

Documentarul „va avea premiera oficială pe 27 august. A avut premiera mondială în 2019 la Dok Leipzig, fiind inclus în competiția internațională și a fost lansat pe marile ecrane din Austria și Germania la începutul anului 2020.

Filmul ne prezintă bucăți din viața familiei regale, prin 2015-2016, când regele Mihai era izolat, din cauza bătrâneții și a unor afecțiuni medicale. Principesa Margareta și Radu Duda sunt cei care-l reprezintă în diverse medii și cu ocazii diverse. Călătoria anuală cu trenul regal este elementul central al acestor încercări. În paralel cu înaintarea trenului, îl urmărim pe arhivarul Adrian Buga, care caută, conservă și combină materiale provenite din epoca regalității, care ascultă poveștile celor ce știu să evoce România de odinioară.

Călătoria Trenului Regal este metafora care leagă povestea de un secol și jumătate a unei instituții profund legate istoric și identitar de țara noastră, de prezentul și de viitorul ei.

Cei doi reprezentanți ai casei regale fac vizite oficiale, se implică în viața comunității, acordă brevetele de furnizori ai casei regale diferitelor companii producătoare. O scenă reprezentativă este cea în care cei doi selectează cele mai bune fotografii din opririle trenului regal și comentează modul în care organizatorii au pregătit gările sau în care comitetul de primire s-a costumat.

Trecerile și opririle în gările dezolante ale țării și încercările de a “vopsi gardul”, ca pe timpul dictaturii comuniste (covorul roșu este curățat în pripă și lipit cu scoci) sunt simbolice pentru o vreme în care regalitatea din România pusese țara noastră pe harta puterilor europene și a culturii universale.

Pregătirile personalului din reședințele familiei regale ne amintesc într-un fel de filmele de la Hollywood și de snobismul descendenților unei famii nobile apuse. În același mod, sunt hilare într-o măsură discuțiile privind protocolul, mai ales în cazul unor gesturi mărunte, precum întoarcerea salutului adresat de principesă. Ședința privind numărul de pași pe care trebuie să-i facă participanții la ceremonia din gară mi-a dat senzația de futilitate, iar cea despre brevetele furnizorilor părea o ocazie a celor doi responsabili de a se agăța un ultim fir de ață.

Dacă vă era dor de Tăriceanu și Dragnea, veți avea parte de o secvență din ședința Parlamentului în care Principesa Margareta a ținut un scurt discurs despre importanța și rolul monarhiei în România.

Realizatorul Johannes von Holzhausen este fiul arhiducesei Maria Magdalena a Austriei, deci este nepot al Principesei Ileana a României și strănepot al Reginei Maria. Scenariul este semnat tot de el şi de Constantin Wulff; directorul de imagine este Joerg Burger; de sunet s-a ocupat Vlad Voinescu, în timp ce montajul a fost realizat de Dieter Pichler. Filmul este produs de Johannes Rosenberger, Johannes Holzhausen, Constantin Wulff şi este co-produs de Ada Solomon şi Diana Păroiu. Documentarul este distribuit de microMULTILATERAL, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

(Articol publicat inițial la Cyberculture.ro)

---