Creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe 21 mai pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare și pe mama să, Elena, cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Datorită sfinților Constantin și Elena,  jertfele sângeroase au fost interzise, iar duminica a devenit zi de odihnă în Imperiul Roman.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt doi dintre cei mai iubiţi sfinţi de către români. Aşa se explică şi faptul că aproximativ 1.850.000 de români poartă numele Constantin şi Elena sau derivate ale acestora.

Memoria și evlavia Bisericii îi păstrează și îi cinstesc pe Împărații Constantin și Elena ca Sfinți Întocmai cu Apostolii, deși au trăit la aproape două secole după aceștia.

Această calitate este pusă, mai ales în ceea ce-l privește pe Împăratul Constantin, în legătură cu modul minunat al convertirii sale, scrie patriarhia.ro.

În anul 312, înaintea unei lupte împotriva lui Maxențiu, Hristos Domnul i se arată în vis și îi descoperă în lumină pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însoțit de îndemnul: ‘În acest semn vei învinge!’.

Fiind credincios acestei revelații și cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Constantin cel Mare își învinge rivalul și devine primul conducător al Imperiului Roman chemat la misiune direct de Hristos, așa cum l-a chemat și pe Sfântul Apostol Pavel.

Astfel, urcarea sa pe tron este strâns legată de convertirea sa la credința în Hristos, ascensiunea politică a Împăratului Constantin schimbând situația creștinilor din Imperiul Roman și deschizând noi căi de împlinire a rolului Bisericii în societate.

Luând ‘chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu’ (așa cum se spune în troparul pomenirii lui), Sfântul Împărat Constantin a emis, în anul 313, decretul de libertate religioasă sau Edictul de la Milano, prin care se acorda creștinilor libertatea și dreptul de a-și recupera bunurile confiscate în timpul persecuțiilor.

Asemenea Sfântului Apostol Pavel, care, după ce L-a întâlnit pe Hristos într-o lumină copleșitoare pe drumul Damascului, a încetat să-i mai prigonească pe creștini, devenind apoi primul între marii misionari creștini, și Sfântul Împărat Constantin, după convertirea sa prin semn direct de la Hristos, a devenit primul între împărații creștini sau cum se spune în tropar: ‘cel între împărați apostolul Tău, Doamne’.

De asemenea, credința mamei sale, Sfânta Elena, este pecetluită de semnul de viață făcător al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o în pământul Ierusalimului în anul 326, după anevoioase și costisitoare săpături.

În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena au între ei așezată Sfânta Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, înțelegând că Sfânta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, unește tainic cerul și pământul, lumea nevăzută și cea văzută, cele inteligibile și cele sensibile, în iubirea infinită și eternă a Preasfintei Treimi.

În lumina acestui tip de înțelepciune divină, Sfinții Împărați Constantin și Elena au înțeles că, după modelul și cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnică pentru binele celor mulți este flacăra și puterea misiunii creștine în lume.

Din poziția politică înaltă pe care o ocupă, aceștia sunt slujitori misionari ai lui Hristos spre binele Bisericii Sale, eliberându-i pe creștini de persecuții, apărând dreapta credință și unitatea Bisericii, construind locașuri de cult creștine în diferite părți ale Imperiului: trei biserici în Roma, una în Trier (Germania), mai multe biserici în Constantinopol, una în Nicomidia, două în Ierusalim (a Învierii și a Înălțării), una în Bethleem (a Nașterii Domnului), precum și una octogonală în Antiohia.

În același timp, ei au dezvoltat o amplă activitate filantropică, prin legi, așezăminte și fapte personale în favoarea categoriilor sociale defavorizate. Ajutat de împăratul Constantin, un senator roman, devenit preot cu numele de Zoticus, a organizat la Constantinopol un orfelinat, un spital-leprozerie, un așezământ pentru săraci, altul pentru văduve și unul pentru primirea străinilor.

Iar Sfânta Împărăteasă Elena a construit în Constantinopol un azil pentru văduve (ghirocomion) și așezăminte pentru primirea străinilor la Ierusalim, Constantinopol și Sevasta. În timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena au fost organizate și leagăne pentru copiii mici abandonați, cămine pentru orfani și case de adăpost pentru fecioare.

Expresiile slujirii lor misionare, ale apostolatului lor mirean în lumina Crucii lui Hristos, au fost mai ales convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, și reflectarea valorilor evanghelice în legislația constantiniană (în total 361 de norme legislative de genuri diferite).

Împăratul Constantin a adoptat legi în biserici prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama eliberarea sclavilor creștini, legi prin care erau protejate logodna și căsătoria și au fost interzise adulterul și avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de către stăpâni și stigmatizarea feței oricărui deținut; legi prin care erau protejați copiii abandonați, copiii minori și copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou născuți, răpirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de sărăcie, iar părinții săraci trebuiau ajutați de fisc sau din visteria personală a Împăratului.

Toate acestea erau legi ale demnității persoanei umane, cu adevărat revoluționare pentru mentalitățile sociale păgâne de la începutul secolului al IV-lea, legi care devin definitorii apoi pentru matricea spirituală a Europei și patrimoniul spiritual al întregii umanități.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au arătat un respect deosebit și o generozitate permanentă față de episcopi, preoți și diaconi, dar și o cinstire deosebită față de cei ce trăiau în feciorie și rugăciune, față de văduvele evlavioase, de presbitere și diaconițe. Ei au ajutat mult la construirea și dotarea bisericilor, dar și la promovarea filantropiei sociale, arătând prin fapte concrete grijă părintească față de cei nevoiași.

La îndemnul Bisericii, exemplul lor a fost urmat de-a lungul secolelor de mulți împărați, regi, principi și conducători creștini, iar în zilele noastre asistența socială organizată de Stat este completată de Biserică și de instituții și organizații social-filantropice.

---