În februarie, când puțini americani erau conștienți de acel fenomen îndepărtat și ciudat, numit coronavirus, doi regizori chinezi și-au luat costumele de protecție și s-au infiltrat în spitalele din Wuhan.

Apocalipsa, în mic

Acolo au surprins imagini uluitoare, apocaliptice, cu cetățeni îngroziți care loveau ușile spitalului, medici care se prăbușeau din cauza epuizării și rude care cereau în zadar să-și ia rămas bun de la persoanele infectate.

Acum, acele imagini au fost editate și montate de regizorul din New York, Hao Wu („Republica Populară a Dorinței”), relatează postul de televiziune France 24.

”76 de zile”

Având premiera luni la Festivalul de film de la Toronto, „76 de zile” – numit astfel după numărul de zile de izolare a orașului chinez – este primul documentar important realizat în epicentrul virusului care a ajuns în cinematografe.

Filmat într-un stil claustrofob, de tip ciné vérité – fără voce sau interviuri directe – filmul se bazează pe intimitatea filmărilor medicilor și pacienților care se confruntă cu o nouă realitate, terifiantă.

Cu prețul unui risc personal considerabil

Wu i-a contactat mai întâi pe cei doi realizatori; unul din ei a dorit să rămână anonim pentru propria siguranță, după ce a asistat direct la izolarea Chinei în timp ce-și vizita familia de Anul Nou chinezesc.

Imaginile au dezvăluit cum, în haosul primelor săptămâni ale bolii, au reușit să surprindă momente remarcabile – dar cu un risc personal și o suferință considerabile.

”Parcă filmau pe un câmp de luptă”

„A fost o experiență oribilă”, a declarat Wu pentru AFP. „Leșinau, era foarte cald. De câteva ori [realizatorul Weixi Chen] a vrut să-și arunce ochelarii de protecție, dar nu a putut deoarece dacă renunți la echipamentul de protecție trebuie să ieși, nu te poți întoarce.”

„Parcă filmau pe un câmp de luptă”, a adăugat el.

Wu a avut, de asemenea, o motivație personală pentru a continua proiectul.

Bunicul său a murit de cancer la scurt timp după izbucnirea epidemiei, nemaiputând găsi un pat de spital liber.

„La început, eram furios pe guvernul chinez – chiar am vrut să aflu cine este vinovat și ce a cauzat această situație”, a spus Wu.

Dorința de a împărtăși această experiență

Dar odată ce pandemia s-a răspândit în alte țări precum SUA, dorința de a da vina pe cineva a fost înlocuită de dorința de a documenta modul în care „putem împărtăși această experiență”.

În mod ironic, în ciuda controlului strict al informațiilor de la Beijing, accesul a fost oarecum mai facil în China. Preocupările privind confidențialitatea și litigiile s-au dovedit a fi un adevărat obstacol în spitalele din New York, a constatat Wu.

Filmul evită politica

Filmul evită politica și se concentrează pe poveștile personale de tragedie și curaj, speranță și disperare, care s-au repetat în întreaga lume după apariția virusului în China.

Medicii țin cu tandrețe mâinile pacienților izolați de familiile lor și se disting de spectatori doar prin semnele colorate de pe costumele lor de protecție.

Nu este clar dacă va ajunge în China

Dar nu este clar dacă filmul va fi văzut vreodată în China, unde știrile despre pandemie au fost controlate cu strictețe încă din prima zi – fapt ce l-a făcut pe președintele american Donald Trump, să acuze Beijingul de o vastă mușamalizare.

„Mi-ar plăcea ca documentarul să fie difuzat în China, simt că Covid-19 a lăsat o cicatrice asupra națiunii”, a spus Wu.

„Evident, acum majoritatea chinezilor se simt mândri că țara a reușit să o controleze. Dar este o traumă”.

---