Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc, cu data schimbătoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sărbătoarea care ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi.

Biserica ortodoxă celebrează astăzi Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu flori și ramuri de finic, după minunea învierii din morți a lui Lazăr. În amintirea acestui moment, românii duc la biserică ramuri de salcie spre a fi sfințite, transferându-li-se astfel proprietăți apotropaice, de propițiere și purificare, valabile pe durata întregului an.

Amintire a vechilor festivități dedicate zeiței Flora

Sărbătoarea Floriilor poartă amintirea vechilor festivități romane dedicate zeiței Flora, cea care aducea primăvara și dăruia oamenilor semințele, nectarul și mierea. Flora, zeiţa sabină a înfloririi, era venerată ca Flora Mater, mamă a primăverii, a naşterii noului ciclu vegetal, amintește curatoarea Iulia Gorneanu, în pagina sa oficială.

Substitut fitomorf al zeiței Flora și totodată al ramurilor verzi cu care a fost primit Iisus în Ierusalim, salcia devine unul dintre principalele elemente vegetale investite cu sacralitate. După sfințirea ramurilor de salcie, oamenii le pun în casă la icoana Maicii Domnului și în „locurile-prag” din gospodărie spre a le folosi în caz de furtună, pentru vindecarea anumitor boli, pentru sporul semănăturilor și al stupilor, pentru vrăji și descântece.

Credințe despre salcie

Salcia e bună de leac, e bună de dragoste, de sperietură, de trăsnet, de cutremur. Mugurii de salcie (mâțișorii), se pun în scaldă, sub pernă, în hrană, în pământ, în foc. Se pun pe morminte, pentru tihna morților.

Din ramurile de salcie se fac coronițe și salbe (din nou avem de-a face cu gesturi ritualice precreștine), cercul fiind un binecunoscut simbol solar, scrie Iulia Gorneanu.

Interdicții

Nu trebuie să uităm că Sărbătoarea Floriilor aduce și ea numeroase interdicții: nu-i bine să-ți speli părul ca să nu încărunțești înainte de vreme, nu-i bine să faci curat, nu-i bine să lucrezi, că altfel îți merge rău tot anul… Bătrânii spun că de Florii nu ai voie să plantezi sau să semeni nimic, deoarece vor răsări doar flori și nimic nu va face fruct, nu ai voie să mănânci urzici, pentru că astăzi au înflorit și fac nuntă.

Iar dacă se întâmplă să culegi flori în această zi atât de specială, trebuie să le ceri iertare „pentru că și ele au sufletul lor”.

În vechime, Duminica Floriilor era numită și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că în această zi catehumenii mergeau cu toții, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere să fie admiși la botez, iar acesta le dădea să învețe Simbolul credin­tei, potrivit crestinortodox.ro.

Se mai numea și Duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei împă­rații acordau grațieri. După un obicei străvechi, menționat chiar în sec. IV de către pelerina Egeria și generalizat în toată Biserica creștină, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate și împărțite cre­dinciosilor, în amintirea ramurilor de finic și de măslin, cu care mulți­mile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Să triumfală în Ierusalim și pe care noi le purtăm în mâini ca semn al biruinței împotriva morții.

Potrivit tradiției, atât la Bizanț, cât și la curțile domnești din Țările Ro­mănești, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Luau parte împărații (domnii) cu demnitarii lor, cărora li se împărțeau făclii aprinse ca și la Paști.

În seara acestei duminici încep în biserici frumoa­sele slujbe ale deniilor din săptămâna Sfintelor Patimi. Tot în această zi își serbează onomastica cei care au nume de flori.

 

---