Potrivit datelor oficiale centralizate de Institutul de Statistică și comunicate de Ministerul Sănătății, în România sunt aproximativ 11.000 de minore însărcinate. Sute dintre aceste fete au o vârste de sub 15 ani.

Situația din România, de-a lungul anilor, se arată a fi îngrijorătoare referitor la numărul mamelor minore. Astfel, în 2014, aproape 18.600 de fete cu vârste cuprinse între 12-19 ani au rămas însărcinate, 662 dintre ele având sub 15 ani, 449 fiind din mediul rural și 213 din mediul urban. Anul următor au fost înregistrate 13.329 de noi gravide care aveau până în 19 ani, iar 654 dintre ele cu vârsta sub 15 ani.

Foarte multe dintre aceste tinere nu sunt pregătite pentru a deveni mame, ba mai mult, nici nu înțeleg prea bine ce li se întâmplă. În plus, medicii constată că, în România, promiscuitatea sexuală determină din ce în ce mai des apariția de boli cu transmitere sexuală chiar și la fetițe mai mici de 14 ani.

Infecția cu virusul imunodeficienței umane – o problemă pentru România

România se clasează în primele 10 locuri din Europa la incidența infecțiilor cu transmitere sexuală, potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. Un milion de români suferă de o infecție cu transmitere sexuală. Aproape doi din 10 tineri cred că o persoană nu e infectată cu boli cu transmitere sexuală dacă nu prezintă niciun simptom vizibil. Însă există și boli asimptomatice precum HIV/SIDA. Este îngrijorător faptul că numărul celor diagnosticați cu HIV/SIDA este inferior numărului real de infectați deoarece foarte mulți dintre ei nu sunt trecuți în evidența statului sau nu și-au făcut testul HIV. Așadar, Organizația Mondială a Sănătății susține că numărul real a persoanelor infectate poate fi aproximativ de 10 ori mai mare.

Din păcate, persoanele care suferă de HIV/SIDA sunt printre cele mai discriminate din România, o arată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Percepții și Atitudini privind discriminarea în România.

Lege pentru „inocența copilăriei”

Camera Deputaților dezbate proiectul de lege care interzice educația sexuală în școli, iar cei care încalcă această prevedere riscă închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Acest proiect a fost inițiat de către deputatul independent Ninel Peia. Articolul 1 prevede că: se interzice predarea către elevii din învățământul preșcolar, primar și gimnazial a unor informații și cursuri cu privire la educația sexuală fără acordul scris al părinților sau tutorelui. Termenul de adoptare a trecut fără ca proiectul să fi primit raportul Comisiei pentru învățământ. Deputatul susține că educația sexuală rușinează și traumatizează copiii. Domnul Ninel Peia este același deputat care a susținut în 2016 că vaccinurile îmbolnăvesc copiii.

În expunerea de motive ce însoțește proiectul de lege, inițiatorul afirmă că „sub diferite pretexte, unele de-a dreptul hilare, precum acela că tot mai multe fetițe de 11 ani merg deja la psiholog ca să-și trateze problemele din dragoste, în școlile copiilor noștri se introduc, pe ascuns, pornografia, prozelitismul LGBT și incitarea la punerea în aplicare a diverselor forme de sexualitate deviantă.”

Cum a apărut educația sexuală și ce reprezintă

Educația sexuală a fost introdusă în școli pentru prima dată în anul 1955 în Suedia. Apoi, a fost urmată de mai multe țări din vestul Europei, în anii 70-80. Iar în anii 90 și 2000, s-a alăturat Franța, Regatul Unit, Portugalia, Ucraina și Estonia.

În prezent, în cele mai multe țări din Uniunea Europeană, educația sexuală este obligatorie în școli, însă diferă la nivel de calitate și conținut. Cele mai bune pe educație sexuală sunt țările vestice: Franța și Germania. În schimb, țările din Europa de Sud și de Est, întâmpină ceva mai multe problem cu privire la educația sexuală. Totodată, sunt țări ca Austria care implică foarte mult și părinții în educația sexuală din școală.

Educația sexuală reprezintă o materie în cadrul căreia se explică elevilor, la nivelul potrivit înțelegerii lor, informații care să îi ajute să aibă grijă de sine și ceilalți. La ora de educație sexuală sau pentru sănătate, copiii pot afla:

• cum funcționează corpul lor
• denumirile anatomice corecte
• cum funcționează aparatul reproducător
• ce sunt metodele contraceptive
• relațiile sexuale (riscuri)
• relațiile sănătoase
• boli transmisibile sexual
• sarcini nedorite
• abuz
• atingeri nepotrivite

Educația sexuală a fost obligatorie și în România

Prin Legea 272/2004 este recunoscută obligativitatea educației sexuale în unitățile școlare:

Art. 46 (3) i) precizează că organele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, precum și orice alte instituții publice sau private cu atribuții în domeniul sănătății „sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”.

Potrivit vice.com, cu ajutorul eforturilor depuse de diferite ONG-uri și prin intermediul materiei „Educație pentru sănătate” (care este opțională) tinerii pot beneficia de câteva ore de educație sexuală. Probabil acesta este motivul pentru care statul român raportează către Parlamentul European că educația sexuală nu este obligatorie, așa cum arată harta de mai jos:

Promovarea abstinenței nu este o soluție

Romeo Moșoiu, în timp ce se afla în funcția de consilier al Ministrului Educației și era președintele Asociației Părinților pentru Ora de Religie (APOR), a înaintat o scrisoare, semnată de 15 ONG-uri ortodoxe, adresată Ministerului Educației și Ministerul Sănătății, în care cerea promovarea abstinenței în locul educației sexuale în școli, conform psnews.ro.

Totuși, un studiu aflat pe site-ul UNESCO susține necesitatea educației sexuale în școli: după ce în anul 2000 a început educația sexuală în școlile din Estonia, în perioada 2001 – 2009 au fost evitate 4,280 sarcini nedorite, 7,240 boli transmisibile sexual și 1,970 infecții cu HIV.

Un alt studiu, publicat în Journal of Adolescent Health, arată că tinerii care primesc informații corecte au un risc cu 50% mai mic de a întâmpina problema unei sarcini nedorite decât tinerii crescuți în programe care impun abstinența totală. Același studiu spune că tinerii care au urmat programe de promovare a abstinenței totale nu au înregistrat o vârstă mai înaintată a începerii vieții sexuale. Cu alte cuvinte, au devenit activi sexual la fel de devreme, dar având mai puține informații, au avut un risc mai mare de sarcină nedorită.

Educația sexuală în școli înseamnă că se vor face o serie de îmbunătățiri la nivel de sănătate publică: mai puține sarcini și avorturi la minore, mai puține infecții cu transmitere sexuală, mai puține infecții cu HIV, etc. Pe lângă asta, educația sexuală ajută la reducerea ratelor de abuz sexual și la diminuarea nivelului de homofobie. În fapt, educația sexuală este parte a educației pentru sănătate, ceea ce înseamnă că lipsa ei pune în pericol sănătatea reproductivă și sexuală a tinerilor.

---