Unul dintre cei mai controversați artiști ai momentului. Un om care nu se ferește să exprime ceea ce simte, care emană sinceritate și transmite emoție pură. Este compozitor, coregraf, dansator, regizor și solist și crede că prin intermediul artei poate face o schimbare în modul de gândire al românilor.

Emil Rengle a vorbit cu Ioana Ciurlea în cadrul emisiunii Oamenii Dimineții despre ce înseamnă să fii artist în România, despre bisexualitate, despre manifestarea dragostei fără prejudecăți, despre cum a făcut față urii românilor care l-au amenințat cu moartea și mai ales despre toleranță și iubire față de oameni.

De ce? 

Cu dansul său a reușit să uimească o lume întreagă. A câștigat una dintre edițiiile mult iubitei emisiuni „Românii au talent”, fiind o rampă de lansare pentru el. Însă secretul care stă la baza modului său de exprimare stă într-o întrebare relativ simplă.

De ce și pentru cine dasezi? Cui transmiți emoția și ce emoție vrei să transmiți? Genul acesta de întrebări stau la baza oricărei opere de artă sau act artistic. Fără emoție, arta nu ar însemna nimic și fără artă lumea ar săracă. Așa a învățat Emil Rengle să transmită publicului tot ce are mai bun.

„Am studiat în clasa doameni Liliana Iorgulescu, care este mentorul meu. Îi sunt dânsei recunoscător pe viață că m-a trezit. M-a învățat să-mi pun mereu întrebarea <<De ce?>>. Mă punea în fața ei și spunea <<Dansează-mi!>> și eu îi dansam (râde). Și ea zicea <<Nu am înnțeles. Nu mi-ai transmis. Ti-ai pus întrebarea „De ce!>>. Și am stat puțin cu ochii închiși și îmi puneam mereu întrebarea <<De ce dansezi acum, Emil? Pentru că dansez pentru mama>> și îmi deschideam ochii și începeam să dansez și rezultatul era total altceva.”, a mărturisit Emil. 

Fuga spre visul american

Dorința de afirmare l-a făcut pe Emil să-și dorească să găsească noi și noi modalități de exprimare prin dans. Chiar dacă a pășit timid în lumea dansului, odată ce a simțit că aceasta îi este menirea a privit totul cu alți ochi. Determinarea, munca și sacrificiul l-au făcut pe Emil Rengle să devină, la doar 18 ani, cel mai bun coregraf și dansator din România.

Un fenomen. Așa a fost numit atunci când a câștigat campionatul de dans Hip Hop International și a semnat coregrafia primei trupe de dans din România, care a și participat la campionatul mondial World’s Hip Hop Championships, în Las Vegas.

Despre întreaga experiență de pe tărâmul american ne vorbește chiar el: „Dansul m-a purtat peste tot în lume. Am participat la un concurs de dans internațional, care s-a organizat în România, pe care l-am câștigat și premiul era să reprezentăm România în afara țării. Așa am ajuns eu în Las Vegas pentru prima dată. A fost un moment de teribilism și de curaj, pentru că eu eram într-o delegație, o federație de dans, cu care eram obligat să mă întorc, doar că eu am fugit.”, a povestit acesta.

Planul a fost făcut cu mult timp înainte, iar singurii care au știut acest lucru au fost părinții lui. Nimic nu l-ar fi putut împiedica să-și trăiască visul american și așa a și făcut. A rămas în New York pentru mai multe luni, timp în care a ajuns să studieze la una dintre cele mai bune școli de dans americane „Broadway Dance Center”, acolo unde a fost descoperit de Sheryl Murakami, coregrafa celebrei Beyonce.

„În sala de dans ea nu reușea să-mi rețină numele și mă striga <<Romania>> (râde) <<Romania, come in front!>> Era așa un sentiment de mândrie când striga „Romania” pentru că nu mai erau alți români acolo. Am trimis mail să-mi cer iertare de la federație, cumva eu eram fericit că totuși <<Uitați, fac un lucru bun! Vă reprezint reprezint aici, sunt aici!>> Mi-am deschis foarte mult mintea acolo. M-am dezvoltat ca artist, m-am dezvoltat ca și dansator și, cel mai important, mi-a dat foarte mult curaj.”, a mai povestit Emil. 

Atunci când arta cere sacrificii

De cele mai multe ori creativitatea sau excentricitatea de care a dat dovadă Emil Rengle nu au fost înțelese de public. Faptul că artistul a ales să se exprime cu ajutorul unor metafore menite să spargă bariere și să contureze realități noi pentru cei care încă se bazează pe stereotipuri pentru a întelege lumea a reprezentat întotdeauna un impediment. Astfel a ajuns de cele mai multe ori să fie supus unor judecăți dure, iar cei ce nu rezonau cu arta sa să îi adreseze cuvinte jignitoare și chiar amenințări cu moartea.

„Am avut parte de momente grele, dar să știi că cele mai grele momente au fost cu mine însumi, căci lupta acolo se dă. Rușinea. Șocant când citești că un om îți dorește moartea. Pentru ce? Adică pentru ce? Pentru ceva ce nici măcar nu i-ai făcut, nici măcar nu ai o tangență? E mai mult șocant când te gândești că un om are această gândire. Am vrut să plec din România pentru că îmi era teamă să ies pe stradă. Adică am intrat puțin în filmul acesta al lor, în care mă gândeam <<Wow! Poate sunt oameni care chiar ar putea fi în stare să facă așa ceva!>> […] Realizez că oamenii care vorbesc pe internet, vorbesc doar pe internet. Nu pot să-ți spun o ocazie din viața mea, când pe stradă, în magazin, oriunde, să aud ceva asemănător cu ceea ce mi s-a scris pe internet.” a mai mărturisit Emil Rengle.

Unitate în diversitate

Acesta este mottoul după care se ghidează și așa a reușit să strângă peste 3 milioane de vizualizări cu două coregrafii realizate pe manele. Spune că o altă muzică nu i-ar permite să exprime pe deplin ceea ce simte și că cei care nu recunosc faptul că fac parte din cultura noastră, nu sunt gata să evolueze și să facă parte dintr-o societate care se ghidează după norme moderne.

Prima coregrafie a fost realizată pornind de la melodia „Tu ai ceva ce-mi place”, și a fost publicată în aprilie 2019, strângând până în prezent peste 2 milioane de vizualizări.

Cea de-a doua a fost creată la câteva luni distanță, în septembrie 2019, pe melodia „Uită-te la mine”, cântată de Prinţesa de Aur, care a strâns 3 milioane de vizualizări.

Pentru noi Emil Rengle este un exemplu de curaj și determninare. Un model și o voce pentru cei care nu au curajul să creadă în propriile forțe și care se tem de prejudecăți și de etichetele pe care, cei mai vulnerabil din noi, le pun atunci când nu știu cum să se raporteze la nou, la diversitate.

---