28 septembrie 2022, 11:40

Empatia, o virtute cu geometrie variabilă. Cum se raportează europenii la soarta refugiaților ucraineni

Dublă măsură? În fața valului de generozitate declanșat de soarta refugiaților ucraineni, unii și-au pus niște întrebări legate de caracterul foarte selectiv al empatiei de care au dat dovadă europenii. Căci nimic comparabil nu s-a produs în cazul populațiilor locale când Vladimir Putin a atacat Groznîi, în Cecenia sau Alep, în Siria. Explicația ar fi simplă: proximitatea noastră geografică și mai ales culturală cu cetățenii Ucrainei, scrie Les Echos.

Pentru că, se știe, empatia nu se manifestă de manieră nediferențiată, ci preferențială. ”Ea își alege întotdeauna tabăra”, precizează neurobiologul Sebastien Bohler, redactorul-șef al revistei Cerveaux&Psycho, în ultima sa carte ”Human Psycho” apărut acum câteva săptămâni, și care ne explică cum a devenit umanitatea specia cea mai periculoasă de pe planetă.

”Empatia este o resursă minunată pentru a ușura suferințele semenilor noștri, dar și o armă de distrugere în masă care crește suferințele celor care sunt mai puțin asemănători”, scrie cercetătorul. Această ambivalență ar fi, de fapt, consecința evoluției noastre genetice. ”Este oribil de spus asta, dar empatia a evoluat într-o lume în care orice semnal de asemănare este suficient pentru a crea diferențe de împărtășire emoțională”, mai spune acesta.

Un duș rece pentru iluziile acelora care nu vedeau în această aptitudine de a se pune în pielea celuilalt doar aspectul pozitiv. O frumoasă virtute la originea tuturor comportamentelor noastre pro-sociale. Din ce în ce mai în vogă în universul companiei, unde este considerată drept un ”soft skill” de cultivat, dar și în cel al educației, empatia nu ar fi, prin urmare, fundamental bună. Ea ar avea și o latură mai sumbră.

Sebastian Bohler nu este primul care trage semnalul de alarmă pe tema asta. Psihiatrul Serge Tisseron a pus accentul pe riscurile instrumentalizării acestei facultăți în cartea sa ”Empatie și manipulare”.

De fapt, neuroștiințele, care s-au interesat tardiv de acest subiect, ne dezvăluie că funcționarea acestei dispoziții constitutive a elanurilor de compasiune sau de altruism este mai complexă decât am crezut.

Descoperiți la finele anilor 2000, neuronii-oglindă, aceste uluitoare celule nervoase care se activează de aceeași manieră atunci când facem un gest sau când vedem pe altcineva făcând acel gest, nu explică totul. Procesul de identificare a altuia folosește circuite care ne sunt încă necunoscute. Dar care nu încetează să ne uluiască pe măsură ce îi descoperim.

În anul 1996, în urma unui experiement realizat în Italia, o echipă de cercetători a descoperit un grup de neuroni, denumiţi neuronii-oglindă. Aceştia ne ajută să realizăm un soi de simulare într-o realitate virtuală a acţiunilor celeilalte persoane, astfel încât să putem da un înţeles comportamentului altor persoane, să le înţelegem felul de a gândi, de a simţi, să le intuim acţiunile şi să empatizăm cu ei.
Psihologul Laura Maria Cojocaru, care a studiat comportamentele oamenilor şi din această perspectivă, este de părere că ”neuronul-oglindă” este pentru psihologie ceea ce este ADN-ul pentru biologie. Mai exact, un fel de celulă de bază a comportamentului uman. Totodată, specialistul afirmă că atunci când ne imaginăm în detaliu că facem o anumită activitate, abilitatea nu se pierde în timp, ci se menţine intactă, iar existenţa neuronilor-oglindă s-a demonstrat, în practică, că influenţează cel puţin trei aspecte ale vieţii noastre.

Neuronii-oglindă

Printre primii specialişti în neuroştiinţă care au studiat legătura neuronilor-oglindă cu abilitatea oamenilor de a simţi empatia este dr. Daniel Siegel. Potrivit cercetărilor, empatia ţine destul de mult de biologie şi moşternirea genetică, însă aceasta poate fi exersată şi crescută.
“Cercetările de imagistică au arătat că, în timp ce observăm comportamentul şi deducem starea emoţională a altor persoane, în creierul nostru sunt activate aceleaşi structuri neuronale care sunt activate atunci când trăim noi înşine situaţiile, respectiv acele emoţiile legate de acestea. Empatia este acea capacitate a unui individ  de a se pune în “papucii” cuiva, de a înţelege starea emoţională a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celălat,  deci, parţial, starea interioară a unei persoane, este creată prin empatie şi în noi înşine. Empatia are o mare importantă în reglarea comportamentului, deoarece oamenii nu ar putea colabora eficient dacă nu s-ar adapta la starea emoţională a celor din jur, iar neuronii – oglindă au rolul de a acorda trăirile proprii cu cele ale altor persoane”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Observarea unei acțiuni, respectiv a unei stări emoționale a celuilalt, furnizează două tipuri de informații: „ce” se desfășoară și „de ce” se desfășoară, neuronii-oglindă fiind capabili nu doar să reacționeze la un simplu stimul, ci și să „înțeleagă” sensul și scopul acelui stimul, astfel ei fiind responsabili și de înțelegerea intențiilor din spatele unor acțiuni.

“Suntem extraordinare creaturi sociale. Supraviețuirea noastră depinde de înțelegerea acțiunilor, a intentilor și a emoțiilor celorlalți. Iar neuronii oglindă ne îngăduie să pricepem intențiile altora nu prin înțelegere conceptuală, ci prin simulare directă. Prin A SIMȚI, nu prin A GÂNDI”, spunea G. Rizzolatti.

Empatia inhibată

Și invers: oare să ne gândim, așa cum au spus mulți dintre comentatori, că Vladimir Putin este totalmente lipsit de empatie pentru a face ceea ce face? Realitatea este fără îndoială mai complexă. ”Este adevărat că, la psihopați, se constată o alterare a regiunilor cortexului implicate în această funcție, care blochează răspunsul afectiv la suferința altuia”, explică neuropsihologul Berangere Thirioux, cercetătoare la CHU Poitiers. ”Dar  nu toți dictatorii sau călăii se încadrează în acest tablou clinic”, adaugă aceasta.

Anumite persoane au dezvoltat capacitatea de a inhiba pe moment o anumită zonă a creierului, cortexul orbitofrontal, devenind astfel surde și oarbe la suferința celuilalt. ”Dar această prăbușire a aptitudinilor empatice nu se exercită decât față de cei care au fost desemnați drept dușmani”, precizează cercetătoarea. ”Individul respectiv poate, foarte bine, între timp, să continue să dea dovadă de empatie față de apropiații săi”.

Sursa foto: Ciprian Sterian


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol