21 iunie 2024, 3:57

Exact acum un an, România experimenta prima stare de urgență de după 1990

Exact acum un an, România experimenta prima stare de urgență de după 1990. Restricții, militari pe străzi, orașe goale, ordonanțe militare, polițiști și jandarmi la întrările și ieșirile din oraș. Pentru a putea ieși din casă era nevoie să completezi declarații, în care să precizezi care este scopul deplasării în afara locuinței.

A fost, vreme de două luni, o Românie pustie la exterior. Apoi restricții mai blânde au fost impuse și ridicate de mai multe ori, dar momentul acela va rămâne în istorie – 16 martie 2020, amintesc stiri.tvr.ro.

A fost pentru prima dată după 1990 când în țara noastră a fost decretată starea de urgență.

Când am intrat atunci în starea de urgență aveam 139 de cazuri și zero decese. Două luni mai târziu, când am ieșit, număram peste 16.000 de infectări și 1.000 de decese. Astăzi avem peste 860.000 de români care au fost încercați de COVID-19 și alți aproape 22.000 luați pentru totdeauna dintre noi.

În spitale a fost cel mai greu. Bătălia s-a dat pe mai multe fronturi. Unul al epuizării, al lipsurilor și al limitelor forțate – în cazul personalului medical – și unul al luptei pentru supraviețuire – în cazul celor infectați. Paturile de spital din ATI au fost și sunt încă nisipuri mișcătoare, granițe între aici și dincolo. Fiecare respirație a celor în stare gravă înseamnă secunde câștigate.

Virusul le-a pus unora pe umeri, la propriu, nesiguranța zilei de mâine. Sute și sute de mii de oameni au rămas șomeri, alții au pus lacăt afacerilor. Coșmarul datoriilor a devenit realitate. Economia a scăzut masiv. Cel mai greu încercat domeniu de activitate a fost cel al hotelurilor și restaurantelor. Recuperarea pierderilor are nevoie de mult timp de acum înainte.

Noua realitate din starea de urgență și ulterior din starea de alertă a pus răbdarea multora la încercare.

În anul pandemiei, copiii au fost cei mai afectați. Lumea lor toată, liberă și plină de opțiuni a fost înghesuită în sufragerii și curți restrânse. Au rămas de multe ori departe de școli, de parcuri și de locurile de joacă.

În continuare, masca e parte din rutina noastră zilnică. Nu ne putem strânge mâinile și nu ne putem îmbrățișa, dar suntem împreună și asta e cel mai important.

Pentru ziua de mâine nu ne batem doar noi. Se luptă o lume întreagă. Restricțiile diferă de la o țară la alta, numărul cazurilor și gravitatea lor la fel. Tulpinile se înmulțesc și se răspândesc rapid. Speranța e pusă în vaccinare, care încearcă să țină pasul.

Azi, 16 martie 2021, al treilea val al pandemiei lovește Europa. Țările închid tot mai multe regiuni.

După carantina din Italia, și Polonia a închis mai multe regiuni, iar medicii din Germania cer autorităților să ia în considerare o carantină parțială. Asta în timp ce francezii se confruntă cu o nouă mutație a SARS-COV-2 apărută în nord-vestul țării.

Francezii se pregătesc însă de o nouă carantină. Cu numărul cazurilor care crește de la o zi la alta și cu un plan al vaccinărilor încetinit, autoritățile au decis să redistribuie pacienții COVID din regiunile în care există riscul ca spitalele să se aglomereze.

În Germania s-au redeschis muzeele, după luni de carantină, deși medicii de terapie intensivă se pronunță în favoarea unor restricții mai dure.

Pentru polonezi nu sunt motive de bucurie. Guvernul de la Varșovia a închis câteva regiuni din țară pe fondul numărului din ce în ce mai mare de cazuri.

Și norvegienii trec la măsuri drastice după ce, la Oslo, a fost înregistrat cel mai mare număr de infectări de la începutul pandemiei: 367.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol