28 martie 2024, 16:39

Excepțional: tinerii care restituie imaginea Micului Paris

Trei tineri uniți de un entuziasm imens pentru artă și cultură, au făcut o adevărată pasiune pentru fotografie şi pentru străduțele lăturalnice din vechiul Bucureşti care adăpostesc case uitate în timp, uşi și ferestre frumoase ce nu se mai regăsesc în arhitectura modernă. Aceștia sunt inițiatorii proiectului „Prin Vechii București”, care își propune să arate Bucureștiul dintr-o altă perspectivă. Anca Ciubăncan, studentă la arhitectură, se documentează cu privire la partea de descriere arhitecturală a fiecărei fotografii, Nicolae Bradu scrie poveștile și rândurile poetice ataşate fiecărei postări, prin care alătură un sentiment caselor încercând să creeze o emoție ce pare a fi venită din partea fațadelor triste. PR-ul acestui proiect este Ștefan Ciobotaru, acesta ocupându-se de promovarea acestei inițiative prin publicitate. Totodată, el realizează fotografiile alături de Anca.

Casa Dinu Lipatti de pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 12
sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Am realizat un interviu cu aceștia pentru a afla mai multe lucruri despre proiectul lor inedit.

Robert Manea: Cum a început aceasta pasiune pentru fotografie?

Anca: Pasiunea pentru fotografie a pornit printr-un cadou inspirat de la părinții mei, şi anume un aparat foto, când am împlinit 10 ani. De atunci şi până în prezent nu mai plec nicăieri fără cameră, încercând cu fiecare cadru să mă perfecționez şi să capturez prin obiectiv viața cotidiană în momentele ei de naturalețe şi stângăcie. Până la intimitatea deranjantă a clădirilor şi a oamenilor din spatele lor. Cunoscându-l pe Ştefan acum 5 ani, uşor, uşor am înfiripat această pasiune în el, începând să aprecieze fotografia şi să devină, pe zi ce trece, din ce în ce mai bun.

Fereastră Art Nouveau sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Robert Manea: De ce ați ales să fotografiați clădirile din București?

Anca: Pe lângă fotografie, noi mai avem o pasiune, şi anume călătoriile şi plimbările interminabile prin oraşe. Ştefan e din Bucureşti şi mereu a fost îndrăgostit de acest oraş. Mutându-mă la Bucureşti când am intrat la facultate, am început să ne plimbăm cât mai des pe străduțele sale. Nu puteam trece detaşați pe lângă comorile arhitecturale din Bucureşti aşa că am început să le imortalizăm. Prin acest proiect sperăm să arătăm tuturor şi altă latură a Bucureştiului, una mai puțin observată de către trecători, cea care l-a facut să merite numele de „Mic Paris”.

Locuință Neoclasică sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Robert Manea: Cam cât timp alocați acestei activități?

Ștefan: În zilele libere acordăm destul de mult timp acestei activități dar este un timp cu folos, pentru că ne place să explorăm străduțele lăturalnice din Bucureşti. Să fotografiem fiecare clădire, uşă veche uitată de timp pe lângă care mulți oameni trec fără a le acorda atenție, ce din păcate încep să dispară din cauza degradării avansate sau ale renovărilor ilegale ce distrug o bucată de istorie. Pentru noi este şi un prilej de relaxare şi la această “explorare” noi preferăm să îi spunem pur şi simplu o plimbare prin vechiul Bucureşti. Plimbarea noastră prin oraş poate dura şi o zi întreagă pentru că ne alegem o zonă anume şi o explorăm în amănunt până la cea mai ascunsă străduță. După ce terminăm plimbarea. sortăm fotografiile şi începem editarea lor până la cele mai mici detalii, până la produsul final poate dura câteva ore, ore petrecute cu drag.

Locuință Art Nouveau sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Robert Manea: Cum descoperiți aceste clădiri? Le căutați înainte sau este mai mult un lucru spontan?

Ștefan: Majoritatea sunt descoperite spontan în plimbările noastre, însă uneori plecăm într-o anumita zonă pentru a căuta o casă nou descoperită pe internet, pe care vrem să o admirăm pe viu şi să o fotografiem cât încă este în picioare.

sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Robert Manea: Preferați să fotografiați un anumit stil architectural?

Anca: Nu avem o anumită preferință arhitecturală, însă suntem fascinați de arhitectura veche, de la Neoclasicismul sfârşitului de secol XIX până la îndrāznețul Art Nouveau şi la Modernismul interbelic.

Intrare în locuință de început de secol XX din perioada la belle epoque sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Robert Manea: Cum ar putea fi valorificate clădirile vechi?

Anca: Sunt foarte multe de spus legat de acest subiect. Din păcate în Bucureşti procedurile de restaurare ale unei locuințe vechi se lovesc de mai multe impedimente. De la proprietarii pe care nu îi interesează sau nu au resursele necesare să suporte un şantier, până la clădirile de patrimoniu pentru care aprobările sunt foarte complicat de obținut. O clădire veche are nevoie de o multă atenție, pasiune şi inovație, pe cât de frumos a fost contruită în perioada sa, pe atât trebuie şi restaurată. Cu materiale de calitate, ce să o readucă la viață şi nu să o mutileze, cum se întâmplă cu multe dintre ele.

clădire ce datează de la sfârșitul secolului 19, reședința lui Take Ionescu sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

Robert Manea: Ce ați vrea să faceți cu acest proiect in viitor?

Ștefan: În viitorul apropiat vrem să organizăm o expoziție cu lucrările noastre, într-un concept nou de artă, prin care vrem să îmbinăm fotografiile cu textul scris de mână. Un scris caligrafic unic, din punctul meu de vedere, pe care îl deține Anca şi care îmi aduce aminte de scrisul fantastic din seria Harry Potter. Lucrările vor fi realizate pe planşe speciale pe care dorim să le oferim spre vânzare celor pasionați de artă. O parte din banii adunați vrem să îi donăm în scopuri caritabile, iar restul ce ne mai rămâne dorim să îi investim în acest proiect spre dezvoltare. Încercăm să educăm oamenii spre o viziune civică, în care să prețuiască mai mult aceste clădiri de o splendoare pe cale de dispariție.

Palatul Cantacuzino sursa: facebook.com/prinvechiibucuresti

 

[Sursă imagine: facebook.com/prinvechiibucuresti]


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol