O nouă inițiativă indedită a fost implementată în orașul Culj-Napoca. Recent opt centre pentru copii care au tulburări de spectru autist au început să folosească în orele de terapie un robot specializat care vine atât în ajutorul specialiștilor, cât și al părinților.
Acest proiect este o premieră națională și a fost adoptat în cluj la cerera membrilor Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al UBB, din cadrul Universității ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca.
Robotul Nao cântărește aporape 5 kilograme și are o înălțime de o jumătate de metru. Are o înfățișare prietenoasă și este programat să fie un prieten de joacă pentru copii cu tulburare de spectru autist. Știe să vorbească română și engleză, cântă dansează și poate să facă și o plimbare împreună cu micuții. Autonomia sa este de o jumătate de oră în cazul în care este supra solicitat, timp suficient pentru o sesiune de terapie. De asemenea, robotul beneficiază de 4 microfoane şi de un program de recunoaştere vocală îmbunătăţit, care îi permite să identifice cuvintele cheie mult mai uşor, cât şi îmbunătăţiri în sistemul de navigaţie.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Edițiadedimineață.ro specialista în psihoterapie, Anca Bâlbă ne-a vorbit despre diferențele dintre terapia cu animale și cea realizată prin intermediul robotului Nao.
Aceasta este primul hipoterapeut acreditat din România, o metodă de tratament mai puțin practicată la noi, dar cu o răspândire largă în țări precum Portugalia, Spania și Statele Unite, datorită efectelor benefice și a rezultatelor obținute în diverse afecțiuni, printre care și autismul.
În plus, aceasta a ținut să precizeze că această metodă inedită de tratament poate fi un ajutor substanțial pentru părinți și nicidecum pentru cei mici.
„Eu nu aș aborda această metodă de terapie. Sunt de accord că, într-adevăr copii trebuie să privească totul ca pe un joc, dar noi luptăm să îi conectăm pe ei cu noi, cu mediul social, cu umanitatea, cu emoția, cu interrelaționarea. Dar de ce ar fi mai indicat un robot și nu o persoană? Când copii aceștia sunt robotizați și noi ne străduim să îi scoatem din mecanismele acelea ale lor și din stereotipii și să îi conectăm cu mediul nostru social și uman. Care ar fi motivul pentru care lupta asta a noastră de a-i scoate pe ei din zona lor să interpunem un robot? Este contra obiectivelor terapeutice, cumva. Pentru că noi asta încercăm de fapt să facem, să îi sustragem și să îi conectăm pe copii cu noi, pentru ca ei să poată comunica, să poată reacționa și atunci de ce aș pune un robot care nu are emoție, nu este empatic, exact aceste simptome le au și copii cu autism. Aceștia nu sunt empatici, nu transmit emoții și au nevoie de conexiune socială și de relație și atunci când astea sunt obiectivele principale ale mele, de ce aș face ceva care contravine clar obiectivelor mele terapeutice. Nu spun că este un lucru rău, dar eu în calitate de specialist nu aș aborda o astfel de terapie, pentru că mi se pare că este nepotrivită”, a menționat aceasta.
Mai mult decât atât, inițiatorii acestei metode de tratament au mai precizat și că în funcţie de rezultate şi dacă se dovedesc eficienţi, roboţii vor putea fi achiziţionaţi de centrele respective şi chiar de părinţi, pentru a continua terapia copiilor acasă. Însă, specialistul Anca Bâlbă consideră că achiționarea unui astfel de dispozitiv ar veni mai degrbă în ajutorul direct al părinților.
„Terapia aceasta cred că este pentru părinți, nu pentru micuți. Adică îi ajută mai mult pe părinți și nu pe copii. Eu înțeleg că părinții au costuri și drumuri de făcut, dar noi vrem ca copii cu autism să fie funcționali din punct de vedere social. Cu ce îl face acel robot funcțional, dacă părinții nu îi mai scot nici din casă să interacționeze cu o persoană nouă? Copilul o să învețe cu robotul, iar atunci când va ieși afară și o să vadă lucruri și stimuli necunoscute pentru el și o să înceapă să țipe și să se comporte indezirabil, pentru că este pus într-un mediu nou pe care nu îl cunoaște. Noi în loc să îl sensibilizăm și să îl expunem cât mai mult, noi alegem probabil să nu îl mai ducem nici la terapie și să îl ținem acasă, ceea ce nu este în folosul copiilor cu autism. Nu cred că îl ajută să interacționeze mai ușor cu oamenii și să își dezvolte abilități sociale, să-și dezvolte emapatie și abilități de realționare. Acestea fiind principalele obiective în terapia copilului cu autism.
Roboțelul Nao pregătit cu toate procedurile ar costa 5.000 de euro, cele opt centre în care va fi trimis adresându-se copiilor cu vârste între 3 şi 10 ani. Surprinsă fiind de costul unui astfel de gadget, Anca Bâlbă a ținut să sublinieze clar care sunt prinicpalele diferețe dintre cele două metode de tratament.
„Animalul transmite emoție, este spontan, trebuie să ții cont de starea lui emoțională, de deciziile lui, trebuie să fii atent la el, pentru că altfel nu poți relaționa, exact ceea ce un robot nu face, este o diferență uriașă, iar aceste două metode de tratament sunt la poli opuși. Din punctul de vedere al copiilor cu autism, ca să nu mai spun că prețul mi se pare exorbitant, închide o multitudine de căi de comunicare și de interacțiune socială, căi pe care noi în terapie ne luptăm să deschidem. Există într-adevăr unele avantaje, că nu ne mai deplasăm, că nu mai pierdem timp pe drum, dar acestea sunt pentru părinți, sub nicio formă nu sunt în folosul copilului. Noi în loc să le desensibilizăm și să le oferim capacitatea și adaptablilitatea aceasta la stimului externi, noi nu facem decât să îl închidem în casă și acolo să îi punem un robot, nu facem decât să luăm o decizie mai puțin fericită privind copii”, a mai adăugat specialista în psihoterapie.
Aceasta a vorbit și despre modul în care hipoterapia îi ajută pe copii cu tulburări de spectru autist; „În primul rând se bazează pe transmitere de impuls nervos și atunci copilului îi poți ridica sistemul de funcționare calmându-l sau transmițând mai multe impulsuri pro-perceptive, care îl face mai atent și mai conștient de corp, pentru că se lucrează pe conștientizare corporală. Acesta este un beneficiu pe care îl transmite calul în permanență în timpul în care noi mergem. În al doilea rând, următorul aspect este latura emoțională și de interacțiune. Se realizează o legătură, tocmai despre asta este vorba, o legătură emoțională între copil și cal. Nu există copil care să nu facă acest contact. Această legătură îl obligă pe copil să păstreze contactul cu noi, cei care gestionăm calul, asta este ce ne dorim să mențimem în terapie, copilului i se schimbă nivelul perceptiv în momentul în care îl urci pe cal și nu mai poate să facă nimic din ceea ce știa el ca să scape din sarcină, iar atunci caută contact, adică se uită în ochii terapeutului. Acesta este lucrul pentru care noi în terapie lucrăm cel mai mult. După care, se lucrează pe coordonare, pe atenție, pe focus, pe motricitate. Una este să îi spună un robot spune „roșu”, iar alta este să îi spui copilului care este pe cal: „pune cercul roșu pe jalon” și copilul trebuie să mențină focusul până la jalon. Este un exercițiu de atențe, de coordonare ochi-mână, de motricitate, de orientare, pe care nu cred că îl poate face cu un robot”, a conchis Anca Bâlbă.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol