8 decembrie 2024, 17:23

EXCLUSIV Directorul liceului de nevăzători din București: „Stigma socială în ceea ce privesc persoanele cu dizabilități încă nu s-a diminuat”

Studiile realizate de Asociația Națională pentru Persoanele cu Handicap arată faptul că în România poderea persoanelor cu dizabilități este de 3,5% din totalul populației. Mai mult decât atât aproximativ 96.000 sunt persoane nevăzătoare, iar 2.770 sunt copii.

În România se încearcă o integrare a copiilor nevăzători în școlile obișnuite, însă nu cu succes, deoarece în momentul actual nu există un mediu adecvat pentru o bună învățare și dezvoltare a acestei categorii de elevi. Mai mult decât atât, lipsa materialelor accesibile cum ar fi manualele sau alte planșe didactice suplimentare sau lipsa de pregătire specială a cadrelor didactice, au împins părinții să se ghideze spre școlile speciale.

Cu toate acestea, ceea ce este mai puțin știut despre educația persoanelor nevăzătoare nu diferă prea mult de cea a persoanelor cu vedere normală, ceea ce diferă fiind doar cadrul didactic. Toate materialele de pe care elevii nevăzători învață sunt traduse în limbajul specific braile, iar informațiile sunt similare.

Sursă Foto: cluj.tvr.ro

Directorul Liceului Tehnologic Special “Regina Elisabeta” destinat elevilor cu deficiențe de vedere, Eugen Trifan, a vorbit în exclusivitate pentru Editiadedimineata.ro despre situația copiilor nevăzători, despre programa școalară, dar și despre problema integrării în societate a tinerilor.

Cum decurge o zi de școală în viața unui nevăzător? 

Aici este o școală specială, în sensul că ei aici trăiesc, aici le este casa, 24 din 24. Dat fiind vorba că liceul nostru funcționează asemenea unui campus, elevii nevăzători au un program normal, asemănător cu cel al unui copil obișnuit. Se trezesc, iau micul dejun, merg la cursuri, atât liceul cât și școala post liceală au un program de studii normal, de la 08:00 la 14:00. În plus cei de la Școala Post Liceală de Asistenți Medicali pentru Fizioterapie merg în spitale pentru a face practică, deci sunt mai toată ziua ocupați.

Elevii de liceu au un program puțin mai lejer, care include o parte destinată rezolvării temelor, dar și activități de relaxare: joacă jocuri de cărți, stau pe internet, joacă șah cu piese speciale, bineînțeles, care pot fi deosebite ușor, cărțile sunt de asemenea speciale. În ceea ce privește statul pe internet, școala noastră este dotată cu aparatură modernă, avem calculatoare cu voce asistată, iar navigarea pe internet se poate face foarte ușor.

Nu există nici un fel de diferență între ceea ce învață elevii din cadul liceului nostru și ceea ce înavță cei de la Mihai Viteazul. Programa noastră școlară este aceeași, materiile sunt aceleași, examenul de bacalaureat este același. Se respectă aceleași proceduri și noi avem comisii și noi avem camere de luat vederi, împotriva fraudei și noi avem plicuri secrete. Nimic nu diferă.”, a menționat acesta.

Există programe speciale prin care statul român încearcă să îi ajute pe elevii nevăzători, să poată integra mai ușor 

Ministerul Educației implementează la nivelul educației copiilor cu dezabilități programe școlare adaptate nevoilor lor, mă refer aici la manuale traduse în limbajul braile, dar și la alte materiale auxiliare, care îi ajută pe copii să se dezvolte într-o instituţie specializată, să se pregătească pentru viată şi pentru o viitoare profesie într-un cadru optim, supravegheaţi de specialişti.

Este foarte importantă, însă și activitatea profesorului de la clasă, avem și profesori orbi, cu diplome de licență în învățământ și cu studii doctorale, sunt de părere că ei sunt cei mai în măsură să le predea elevilor adevăratele lecții de viață, pentru că în momentul în care părăsesc școala ei sunt pe cont propriu. Majoritatea profesorilor aleg să le vorbească deschis și folosesc așa un fel de zicală: „Aici sunteți protejați, dar aveți grijă că afară este o junglă!”, ei bine, poate părea destul de dură acestă zicală, dar nu face decât să îi motiveze pe elevi să facă tot posibilul ca să se poată simți utili în societate.

Ce îi mai ajută pe elevii nevăzători este și faptul că stau împreună cu alți copii mereu. Nu merg acasă, rămân aici și socializează, leagă prietenii, învață unii de la ceialți. Acest lucru le este foarte folositor, pentru că acasă împreună cu familia nu s-ar fi putut dezvolta la fel de rapid. Vedeți, ei termină școala și au și experiența coletivului la pachet. Este un lucru extrem, extrem de important, pentru că în campus ei își pot da seama de greșeli, le pot remedia, însă afară lucrurile vor sta altfel.

Am întâlnit suficient de multe cazuri, de-a lungul experienței mele, în care nevăzătorii erau bătuți pe stradă sau li se furau bunurile și nimeni nu reacționa. Stigma socială în ceea ce privesc persoanele cu dizabilități încă nu s-a diminuat. Oamneii încă îi privesc diferit, încă nu acceptă și nu realizează că nu sunt deloc diferiți.”, a mai adăugat dascălul.

În urma întregului proces educațional, procentual vorbind, câți dintre elevii nevăzători pot dobândi un grad mai mare de independență, astfel încât să se poată întreține? 

Răspunsul este de 150%. Marea majoritate a elevilor nevăzători, după terminarea liceului, fie aleg să meargă mai departe și să se îndrepte către universtăți, fie aleg să rămână în continuare în campusul nostru și să urmeze studiile post liceale, unde învață tot ceea ce ține de fizioterapie și kinetoterapie. După finalizarea completă a studiilor, mulți dintre elevii noștri se îndreaptă către spitale, unde își practică mai departe meseria. Am întâlnit și multe cazuri de elevi care și-au deschis chiar propriile lor saloane pentru fizioterapie și le merge excelent. Există o mare cerere pe piață în acest moment pentru astfel de tratamente. Primesc o mulține de mail-uri în care sunt solicitat să trimit elevi în centre și spitale pentru că există acest deficit. Îmi este foarte greu să îi refuz așa că merg cu elevii noștri și facem practică acolo pentru ei. Chiar săptămâna viitoare voi merge cu aceștia în Italia speial pentru practică, este o oportunitate imensă pentru ei. Sunt și elevi care lucrează în străinătate, în America, Italia, Germania, sunt foarte bucuros că am putut contribui în educarea lor.

Cei care se descurcă mai greu însă, sunt elevii care nu locuiesc în București, pentru că avem aici elevi din toată țara. Situația lor este puțin mai dificilă, pentru că familiile lor nu își permit să se mute în oraș sau să le plătească o chirie. Pentru ei posibilitățile sunt puțin mai limitate. Dar chiar și așa ei sunt foarte motivați să se facă utili, așa că aleg să își închirieze apartamente împreună cu colegii lor, doar pentru a munci, ceea ce este un lucru lăudabil.”, a mai spus acesta.

Ce nevoi ale unui copil cu nevoi speciale nu sunt respectate de programa și de dotările din școli? 

Dacă ar fi să ne gândim la lipsuri, nu cred ca nu am găsi. Ceea ce ne lispește pot spune că sunt oamenii. Avem nevoie de consilieri și de psihologi în școlile pentru copii cu dizabilități. Nu le avem, nu pentru că nu ne-am dori acest lucru, ci pentru că programa sau regulamentul impus de minister nu prevede acest lucru. Ironia face că segmentul nostru educațional este cel care are cea mai mare nevoie de acest personal calificat, având în vedere situațoa specială a elevilor, însă nu ne putem abate de la regulă. Ceea ce putem face totuși este să suplinim chiar noi la catedră acest deficit. Încercăm la fiecare oră de dirigenție să discutăm cu elevii lucruri pe care le pot întâlni în viața de zi cu zi, riscurile la care se expun sau cum să se comporte în anumite sitații.

Întotdeauna vor exista neajunsuri, haideți să vă întreb pe dumneavoastră ce ați putea mânca într-o zi cu 16,5 lei? Aceasta este sumna distribuită pentru masa unui copil de la noi din campus. Într-adevăr, părinții nu plătesc nimic, toate serviciile sunt susținute de stat, de la rechizite, maunale, cazare. Dar cu 16,5 lei nu poți face prea multe, însă noi de ne descurcăm fantastic față de restul  țării, de exemplu.”, a conchis directorul.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol