Potrivit unor date publicate de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), în medie 137 de femei din întreaga lume sunt ucise zilnic de un partener sau de un membru al familiei. Mai mult decât atât, aceștia mai susțin și faptul că locuința acestora este cel mai propice loc pentru omucidere. 

Rezultatele cercetării arată faptul că, mai bine de o jumătate din cele 87.000 de decese ale femeilor au fost cauzate de membri familiei. Din această cifră, aproximativ 30.000 de femei au fost ucise de partenerii lor intimi, iar alte 20.000 de rudele acestora.

Datele colectate de UNODC evidențiază faptul că în cazul „bătrbaților sunt în jur de patru ori mai multe șanse ca femeile să-și piardă viețile ca rezultat al omuciderii intenționate”.

ONU mai indică și că bărbații au reprezentat opt din cele 10 victime ale omuciderilor din întreaga lume. Cu toate acestea, același raport sugerează că mai mult de opt din 10 victime ale omuciderilor comise de partenerii intime sunt însă femei.”Violența partenerului intim continuă să aibă o taxă disproporționat de mare asupra femeilor”, se afirmă în raport.

 

Realizând un clasament al tuturor femeilor care au fost ucise, principala  poziție este ocupată de femeilie din Africa, cu un procentaj de 3,1%. Conform acestiu studiu, ele sunt suspuse unui risc major de a fi omorâte de partenerii lor. Pe al doilea loc sunt însă femeile din America, cu 1,6%, urmate de cele din Oceania cu 1,3%, Asia 0,9% și Europa cu 0,7%, unde rata omuciderii femelior este cea mai mică.

 

Noul raport al UNODC sugerează că o mare parte a violenței împotriva femeilor este „subestimată în mare măsură autorităților și că o mare parte din această violență este ascunsă”.

Rebecca Skippage, care a condus proiectul pentru monitorizarea BBC, a constatat că, în spatele numerelor decese, se ascunde modul în sunt văzute aceste femei în societăți diferite. Ba mai mult decât atât, aceasta mai adaugă și faptul că  mass-media nu a făcut nimic altceva decât să arate lumii întregi o problemă cu adevărat serioasă, dezvăluind o serie de informații despre modul în care sunt văzute și tratate aceste femei de societățile.

Ea a explicat: „Am căutat moartea într-o singură zi, dar am căutat și poveștile acelei zile timp de o lună. Atunci am constatat că întârzierea în raportare, tonul acoperirii sau lipsa de informații au adus adesea o poveste mai largă despre statutul femeilor din regiune. ”

 

 

---