În încercarea de a combate mărcile „fast fashion” și „ultra fast fashion” care au luat cu asalt Franța, un tânăr deputat din partidul conservator francez Republicanii a propus aplicarea unei taxe suplimentare de 5 euro la fiecare achiziție de articole vestimentare produse în masă, cu scopul de a reduce impactul producției asupra mediului înconjurător și de a încuraja industria textilă franceză. Franța știe să-și apere industriile și producțiile locale și a făcut-o întotdeauna frumos, că e vorba de artă, tehnologie, cultură, lux sau modă. În țara modei, deranjul provocat de avalanșa de comenzi la Shein și Temu este chiar mare. Numai că te întrebi: până la urmă despre ce e vorba – măsură eco sau nedreptate față de persoanele cu o situație financiară precară?
La Paris a fost votată în unanimitate (146 voturi pentru, zero voturi contra) prima lege antifast-fashion din lume, care urmărește sã limiteze impactul brandurilor precum Shein sau Temu. Ce înseamnă concret și cum va opri o lege mamuți ca Shein sau H&M a fost una dintre întrebările apărute imediat în rândul cumpărătorilor.
Ultra fast fashion. Brandul chinez Shein suscită la nivel mondial reacții foarte mari și vii în ultimii ani. Și asta pentru că am văzut mulți oameni pasionați de modă care se gândesc că Shein este cool și se opresc la aspectul ieftin al unei varietăți uriașe de produse, fără a se uita dincolo de etichetă și preț.
Proiectul de lege din Franța a stârnit reacții extrem de negative, în special pe rețelele de socializare, utilizatorii susținând că acesta provoacă nedreptate în rândul societății, întrucât persoanele cu o situație financiară mai precară vor avea de suferit de pe urma acestei măsuri. France 24 a analizat impactul fast fashion și ce ar însemna o astfel de lege.
„Cât de frumos și elegant!”, exclamă deputatul conservator Antoine Vermorel-Marques, în vârstă de 31 de ani, în timp ce se filmează despachetând o pereche de pantofi presupus comandată de pe binecunoscuta platformă internațională de comerț electronic de fast fashion din China, Shein. „Perechea aceasta de pantofi a fost tratată cu ftalați, substanțe chimice cunoscute drept perturbatori endocrini care cresc riscul de infertilitate”, declară acesta în mod ironic.
În videoclipul de tip parodie realizat de acesta și publicat ulterior pe TikTok la jumătatea lunii februarie, Vermorel-Marques este surprins în timp ce își despachetează cu mândrie cele mai noi „achiziții” ale sale într-o manieră asemănătoare creatorilor de conținut de modă și frumusețe care își promovează noile produse achiziționate sau „primite cadou” de la marca respectivă pentru reclamă.
Însă scopul videoclipului tânărului deputat nu este deloc acela de promovare a produselor comandate de pe Shein. Acesta a fost realizat în sprijinul proiectului său de lege menit să reducă impactul industriei fast-fashion, propus recent Adunării Naționale.
Practic, actul normativ prevede creșterea treptată a penalităților cu până la 10 euro pe articol vestimentar, până în 2030, precum și interzicerea publicității pentru astfel de produse. După votul deputaților, proiectul va ajunge în Senat și apoi va deveni lege.
Niciun deputat nu a votat împotriva legii care solicită sancțiuni pentru ceea ce se numește « fast fashion » sau moda ultrarapidă, comerț ce încurajează consumul propunând prețuri mici, fără norme de calitate și fără respectarea mediului.
Părerile parizienilor sunt împărțite. Unii preferă acest tip de îmbrăcăminte din cauza scăderii puterii de cumpărare, alții spun că este o idee bună.
Acest tip de comerț lovește în principal în mărcile franceze care nu pot face față unui tip de marketing considerat agresiv, cu lanțuri de aprovizionare ultraflexibile, ce perturbă sectorul comerțului cu amănuntul. Cei care practică acest tip de comerț spun că produsele lor răspund unei cereri și că rata de articole nevândute este constantă în procente reduse față de jucătorii tradiționali care pot avea până la 40% deșeuri.
Într-un articol din 2021, ONG-ul Public Eye arăta cum și în ce condiții lucrau angajații Shein într-unul din depozitele lor din sudul Chinei, violând legislația națională.
În 2022, alți angajați chinezi mărturiseau cum lucreazã 18 ore pe zi într-un reportaj al canalului britanic de televiziune Channel 4. Shein a recunoscut doar parțial faptele, în decembrie 2022, în The Guardian, dar dovezile despre abuzurile Shein abundă în continuare, ca și miile de referințe și produse cu care brandul inundă consumatorii de modă, trecând de la fast fashion la ultra fast fashion.
Fondat în 2008 de către miliardarul Chris Xu, Shein are cartierul general în Singapore și produce haine și accesorii în depozite și ateliere din cele mai discutabile colțuri ale Chinei, disprețuindu-și angajații și ignorând cele mai de bază reguli de mediu.
Brandul propune zilnic peste 7.200 de referințe noi de produse, realizate în condiții jalnice și din materiale proaste, pentru a menține prețurile foarte mici. O strategie care a făcut ca cifra lor de afaceri sã crească cu 900% în ultimii trei ani, susținută masiv de generatia TikTok pentru care Shein, promovat agresiv, este un dressing uriaș fără fund plin de propuneri sexy la mini prețuri.
Capabilă sã producă o rochie într-o săptămână, de la concepție la ambalaj, compania Shein face ca Inditex, definiția a ceea ce înseamnă „fast fashion”, să pară un bunic atent care produce o rochie în 3-4 săptămâni contra ritmului obișnuit de producție al unui produs care este de 6-8 săptămâni.
Dacă Shein declara aproape 8.000 de referințe noi zilnic, H&M sau Zara propun 500 de produse noi pe săptămânã, iar mărcile franceze medii care se zbat să supraviețuiască, ca Pimkie sau Promod, ajung la 1.500 de referințe noi pe an, așa cum susține ONG-ul Zero Waste France.
Shein și Temu sunt cei mai vizibili și agresivi reprezentanți de ultra fast fashion, iar sistemul lor accelerează un lanț al slăbiciunilor declanșat de Zara sau H&M, printre alții.
Pe lângă poluarea conștientă a resurselor naturale, fast fashion produce cantități astronomice de deșeuri, în special de mase plastice. După impactul de mediu catastrofic, să nu uităm de impactul social (violarea drepturilor umane) și impactul economic, care practic distruge filierele și producătorii industriilor locale, ce nu pot concura cu asa desfășurări de forțe și strategii clădite doar pe profit.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol