CITIRE

Garabet Ibrăileanu, criticul care a schimbat cursu...

Garabet Ibrăileanu, criticul care a schimbat cursul literar. Biografie și curiozități bizare

Garabet Ibrăileanu este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice, creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească. Literatura românească îi este profund îndatorată datorită spiritului său critic, care a schimbat profund cursul literar.

Viața și opera marelui creator literar

La 23 mai 1871 se naște la Târgu Frumos, Garabet Ibrăileanu. Tatăl, Teodor Ibrăileanu iar mama, Maria Marcovici au fost de origine armeni, descendenți ai unor vechi familii din Moldova. De la Târgu-Frumos, Ibrăileanu a plecat la Roman, la moşia de la Poiana lui Iuraşcu, potrivit radioiasi.ro.

În 1888, Ibrăileanu înființează societatea literară Orientul. La 1 iulie 1889, editează la Roman, revista Școala Nouă de orientare socialistă, care apare până în iunie 1890. Secretar de redacție, Garabet Ibrăileanu semnează la început cu inițiala I, iar ulterior cu pseudonimul Cezar Vrajă.

În iunie 1890, Garabet Ibrăileanu termină liceul și se înscrie la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Iași, însă atras fiind de febra publicistică, Garabet Ibrăileanu lasă studiile superioare pe un plan secund, trecându-și examenele cu întârziere.

Finalizează Școala Normală Superioară în anul 1894, iar în aprilie 1895 susține examenul și obține licența în științe istorico-filozofice. Colaborează în 1901 la Noua Revistă Română a lui Constantin Rădulescu-Motru. La 5 iulie 1901 se căsătorește cu Elena Carp, iar în 1902 se naște Maria, unicul lor copil.

Sursa adevarul.ro

În 1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va apărea postum sub titlul Amintiri din copilărie si adolescență. La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar.

Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911 iar în 1912 publică teza de doctorat Opera literară a d-lui Vlahuță, în urma căreia primește titlul de doctor; de acum înainte viața lui Ibrăileanu se va împărți între revistă și Universitate.

Activitatea de critică literară

Opera critică a lui Garabet Ibrăileanu, al treilea moment important în critica românească, poate fi privită ca o sinteză a direcțiilor anterioare ilustrate de Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea. Întâia lucrare importanta a lui Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880.

Această operă a lui Ibrăileanu conține observații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație și cultură dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revoluția burghezo-democrată de la 1848, Unirea Principatelor și dobândirea independenței naționale.

Următoarele volume de critică conțin observații mereu valoroase despre clasici (Cârlova, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale) sau despre contemporani la impunerea cărora Ibrăileanu a contribuit (Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, G. Topârceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Henriette Ivonne Stahl).

Câteva curiozități bizare despre marele critic

Ibrăileanu s-a îmbolnăvit de insomnie în 1904. A devenit neurastenic, având o insomnie permanentă. Din cauza bolii, Ibrăileanu lucra noaptea, se culca în zorii zilei  şi dormea  până la ora trei după-amiaza, păzit de soţie, care avea grijă să nu fie deranjat.

Una dintre temerile cu care Ibrăileanu s-a luptat toată viaţa a fost frica de foc, iar din această cauză scrumierele din casa criticului erau întodeauna pline de apă. Ibrăileanu s-a ales cu această fobie din cauza faptului că una dintre casele în care a locuit a fost incendiată.

Garabet suferea de ipohondrie și în consecință se ştergea cu spirt pe mâini după ce dădea mâna cu cunoscuţii, steriliza batistele, clanţele şi ţigările, conform adevarul.ro.

În 1934, boala se agravează, în aprilie suportă la București o intervenție chirurgicală, spre toamnă, este internat la sanatoriul Casa Diaconeselor din București. A părăsit lumea celor vii în noaptea de 10 spre 11 martie 1936. La 12 martie, corpul profesorului a fost incinerat și timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 de Ludwig van Beethoven.

Garabet Ibrăileanu a rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut drept un profesor impecabil, impunător șef de cenaclu, om de o rară distincție sufletească, prieten de neuitat, intelectual de o elevată ținută, a cărui operă se constituie într-un moment remarcabil în istoria criticii românești.

FOTO cover adevarul.ro


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.