27 martie 2024, 7:39

Horia Blidaru: ”Ne conduc oameni fără orizont și asta privează România de un destin european. Dar nu avem dreptul să ne resemnăm!”

Cum se vede România de la Bruxelles? Cum se vede Europa din România? A crescut eurosceptismul în țara noastră sau a rămas România o țară pro-europeană? Despre toate acestea am vorbit cu Horia Blidaru, expert europarlamentar la Bruxelles și colaborator al publicațiilor „Adevărul”, „Historia” și „Dilema veche”.

Horia Blidaru, faci parte dintre observatorii care reușesc să privească atent și analitic evoluțiile noastre ca țară, în context european. A rămas România o țară pro-europeană sau se constată o creștere a euroscepticismului?

Horia Blidaru: Noi, românii, suntem pro-europeni, după cum o arată toate sondajele. Dar suntem și cei mai credincioși din UE și asta nu face din România o țară mai neprihănită decât altele. Aș zice că ne raportăm la Bruxelles ca la biserică: ne închinăm, apoi ne vedem de ale noastre. Relația românului cu biserica mi se pare simptomatică pentru ipocrizia care ne caracterizează o parte din societate: câți români nu văd, de fapt, în unele păcate o abilitate? Așa și cu Europa: suntem pro-europeni, deci să facă bine să ne dea mai repede și mai mulți bani, dar în rest să ne cam lase în pace cu regulile, standardizările și, în general, fixismele ei.  

Această atitudine nu are legătură nici cu euroscepticismul, nici cu euroentuziasmul – cele două tendințe care ordonează poziționarea cetățenilor UE față de proiectul european. Mai degrabă, cred că e vorba de demitizarea apartenenței la Uniune. S-a produs o dezvrăjire în acești ani, o trezire la realitate: românii au înțeles că aderarea la UE nu produce minuni. Așa că unii cred că ne putem permite încercarea de a fenta Europa, fără să băgăm de seamă cât de păgubos e.

Pentru că Europa creează oportunități. Spre exemplu, oportunități de muncă în afara țării – un sfert dintre compatrioții noștri au valorificat șansa salvării individuale. Reversul acestei hemoragii de creiere și brațe de muncă pe principiul ”scapă cine poate” este dezechilibrul demografic care se resimte deja și care ne va afecta pe termen lung. De asemenea, statutul de țară membră a însemnat o dezvoltare economică și o modernizare a societății, chiar dacă nu în ritmul dorit sau, din păcate, în ritmul în care am fi putut avansa. Produsul intern brut s-a dublat, în ciuda crizei economice, iar puterea de cumpărare a crescut, s-au ameliorat indicatorii de sărăcie și excluziune socială și practicile europene s-au extins în diverse sfere ale vieții cotidiene.

Sigur că mai sunt multe de făcut: investițiile străine nu sunt pe măsura potențialului național, absorbția fondurilor europene, deși suntem pe un plus de 30 de miliarde, lasă mult de dorit încă, infrastructura de transport rămâne într-o stare jalnică și, nu în ultimul rând, România are o dificultate serioasă să devină o prezență activă în proiectele strategice europene.

Ai fost, în ultimii zece ani, expert europarlamentar la Bruxelles. Cum se vede România dinspre Europa și cum ți se pare că se vede Europa din România, la nivelul anului 2018?

Europa se uită cu reținere la noi, cu precauția de rigoare în fața unor oameni imprevizibili, și cu temeri privind capacitatea România de a îndeplini cum trebuie președinția Consiliului UE de anul viitor. Iar noi, românii, nu știm încă de unde să apucăm Europa – nu i-am dibuit instrucțiunile de utilizare, n-am avut timp și chef să le aprofundăm, pentru că mereu am avut niște false urgențe interne.

Sondajele indică un suport masiv al românilor pentru apartenența la UE, dar și o nemulțumire în creștere față de statutul periferic al țării noastre în Uniune. Dacă se va pune în practică ideea Europei cu două viteze, și spre asta se tinde, acest statut periferic va fi oficializat. Dar trebuie să admitem că avem locul pe care ni-l asigurăm: atât am putut deocamdată. Am arătat că merităm un loc mai în față? Avem vreo contribuție la discuțiile privind marile teme de pe agenda europeană? Avem vreun rol în asigurarea echilibrului politic european? Prin circul intern și prin talentul de a fi periodic o țară-problemă ne subminăm singuri credibilitatea.  

Sigur, am învățat pe pielea noastră, în cei 11 ani și jumătate de la aderare, că Uniunea Europeană nu ne face școli decente și performante, nu ne renovează și civilizează spitalele, nu ne construiește autostrăzi, nu ne dă fonduri pentru clientela politică. Vasăzică nu e așa cum credeam la nivel de masă – și naivitatea e explicabilă, pentru că nu a existat un efort statal de informare pre-aderare a cetățenilor – ce înseamnă să fii în UE, care ne sunt drepturile și obligațiile? –, după cum nu a existat și nu există un efort de formare de specialiști în zona guvernamentală pentru a gestiona condiția de stat membru – ce avem de făcut în UE? Și asta se resimte cel mai vizibil în pierderea de fonduri structurale.

În mod regretabil, am avut și avem guvernanți și politicieni complet dezinteresați de miza europeană. Ne conduc oameni fără orizont european și asta privează România de un destin european. Dar nu avem dreptul să ne resemnăm.

Concret, ce crezi că ar trebui să cuprindă proiectul de țară pentru valorificarea apartenenței europene?

Avem nevoie de un Consens pentru Euro, ca proiect de dezvoltare națională pentru pregătirea aderării la Zona Euro, după modelul Declarației de la Snagov din 1995 pentru integrarea în UE și NATO. Într-o societate normală, la 1 Decembrie 2018, la aniversarea unui secol de la Marea Unire, eu cred că adversitățile politice ar trebui lăsate deoparte pentru semnarea acestui Consens Centenar, în vederea asumării transpartinice și pe termen lung a proiectului de țară. Iar finalitatea acestui proces de dezvoltare este, logic în cadru european, trecerea la moneda unică.

Aderarea a fost proiectul de țară al perioadei post-comuniste, până la 1 ianuarie 2007. De când am dobândit statutul de membru UE, bâjbâim prin Europa, în lipsa acordului politic care să mobilizeze energiile societății pentru atât de necesarul efort în materie de dezvoltare.

2019 va fi, așadar, un an crucial pentru România în relația cu Europa. Urmează să preluăm președinția Consiliului European, fapt ce va aduce un plus de imagine pentru țara noastră. De ce acest moment va fi în beneficiul nostru ca stat? Care sunt principalele trei motive în acest sens, pe care românii ar trebui să le știe?

Nu sunt atât de convins că ne va aduce beneficii de imagine, văzând atmosfera premergătoare de la București. Președinția semestrială europeană este testul de maturitate al României ca membră a Uniunii Europene. De la 1 ianuarie până la 30 iunie 2019, România se va afla într-un permanent examen la nivel european. Vi se pare că există o preocupare serioasă în această perspectivă? În loc să fie o ocazie de a ne câștiga o influență și o bună imagine, pe care încă nu le avem în rândul celorlalți europeni, iată că Președinția Consiliului UE, privind prin prisma tensiunilor interne de acum, vine cu riscuri de imagine și de credibilitate. 

Acesta ar fi primul motiv pentru care momentul este atât de important: ne putem defini și afirma, în sfârșit, o identitate europeană, dacă lăsăm deoparte, fie și pentru un an de acum înainte, ceea ce ne desparte acasă.

Apoi, este ocazia de a coordona și, implicit, de a influența, dacă vom avea priceperea necesară, dezbateri esențiale ale agendei europene, care ne privesc direct, cum sunt viitorul UE după ieșirea Marii Britanii, bugetul european pentru 2021-2027, politica energetică și de apărare comună în fața amenințărilor Rusiei. Spre exemplu, dezvoltarea economică a regiunilor de la granița estică a UE reprezintă o prioritate de ordin strategic în actualele condiții. Depinde, însă, de noi să pledăm convingător această cauză a reducerii decalajelor de dezvoltare printr-o mobilizare de resurse europene.

Totodată, apar numeroase oportunități, de la atragerea investitorilor ori în planul diplomației culturale, până la turism. Și nu mă refer doar la sutele de reuniuni cu reprezentanți guvernamentali din toată Europa, pe care România le va găzdui, ci la promovarea turistică devenită tradiție în cazul președințiilor rotative. Ca regulă, țara care exercită acest rol atrage atenția turiștilor europeni, desigur printr-o promovare adecvată. Cum să ratăm această ocazie de a ne deschide porțile și a câștiga zeci de milioane de euro, în condițiile în care statisticile pe 2017 arată că România e vizitată de trei ori mai puțini turiști străini decât Bulgaria?

Ai o mare expertiză în ceea ce privește analiza politicilor europene și a semnificațiilor pentru România. Care este proiectul tău pentru 2019?

Am pornit de la premisa că România are un cap de pod la Bruxelles, dar podul nu există încă. De aceea, împreună cu tineri care cred în ideea europeană, am inițiat Europolis, un forum de cooperare europeană și promovare democratică. Este o încercare de a contribui la construirea acestui pod București-Bruxelles, necesar pentru ancorarea europeană cât mai solidă a României.

Concret, obiectivele imediate ale Europolis sunt: pregătirea și monitorizarea Preşedinţiei române a Consiliului UE, prin organizarea schimbului de idei și expertiză între românii din instituțiile europene și reprezentanții autorităților naționale în vederea reușitei mandatului României. Ne preocupă să aducem actualitatea europeană mai aproape de români, pentru că are un impact major asupra vieții noastre de zi cu zi. De aceea, vom acționa pentru promovarea semnificațiilor și a momentelor principale ale Președinției semestriale europene. De asemenea, un alt obiectiv major îl reprezintă încurajarea spiritului participativ, în vederea consolidării democrației reprezentative în România, prin stimularea cetățeniei active în rândul tinerilor. În acest sens, alegerile europarlamentare și promovarea utilității votului la acest scrutin reprezintă o primă etapă de lucru.

Horia Blidaru este inițiatorul Europolis – forum de cooperare europeană și promovare democratică. A fost, în perioada 2008-2018, expert europarlamentar la Bruxelles. Scrie analize de politică internațională în ”Adevărul”, ”Dilema veche” și ”Newsweek România”. Este autorul cărții ”Ieri și nicăieri – România în UE: Cronica unui start eșuat” (2016), iar romanul său ”Fugarul” este în curs de apariție la Editura ”Cartea Românească Educațional”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE