Pe măsură ce pandemia crește în intensitate, tot mai mulți oameni sunt epuizați de conversațiile cu prietenii și familia care minimizează riscurile bolii COVID-19 și care nu cred în eficiența vacinurilor. Treptat, se instalează „oboseala persuasiunii”. Când cuvintele și cifrele nu mișcă publicul neîncrezător, încercați să-i convingeți cu imagini! Dar oare este posibil ca tristețea, frustrarea și indignarea să poată fi reprezentate vizual?

Potrivit istoricului de artă de la Harvard, Sarah Elizabeth Lewis, pandemia ne va schimba doar dacă ne va atinge sufletul și mintea. Elisabeth Rosenthal, jurnalistă și fost medic de urgență, recomandă ca anunțurile de sănătate publică să treacă de la mesaje „drăguțe, calde și plictisitoare” (așa cum sunt și clipurile din campania din România) la mesaje care apelează la frica din noi.

Exemple din alte epoci

În timpul războiului din Vietnam, ziarele au publicat fotografii brutale ale războiului și ale angoasei simțite de soldați. Una dintre cele mai teribile a fost o fotografie din 1972, cu o fată vietnameză arsă de napalm. S-a crezut că aceste imagini au contribuit la o opoziție în SUA față de război. Însă un sondaj Gallup din 2017 nu a dezvăluit nicio schimbare în opinia publică față de război ca urmare a unor fotografii binecunoscute.

Studiile de laborator au pus la îndoială puterea de a convinge prin fotografii „deranjante”. O meta-analiză a 23 de studii din 2018 a constatat că fotografiile șocante nu au avut un efect semnificativ asupra hotărârilor juraților din anumite procese, în comparație cu fotografiile neutre. Este nevoie de mai multă muncă înainte de a putea trage concluzii generale, dar rezultatele arată că imaginile deranjante produc mai puține efecte decât simțim noi că ar trebui.

În decembrie 2020, în cadrul unui studiu, i-au fost arătate unui grup de 510 de participanți mai multe fotografii tulburătoare legate de pandemie – de exemplu, cu lucrători din spitale care ridicau cadavre în saci. S-a constatat că majoritatea oamenilor nu și-au modificat evaluările despre amenințarea bolii COVID-19. Excepțiile au fost participanții care percepeau deja virusul ca o amenințare, pentru că unii dintre ei au devenit și mai convinși de riscuri.

Una simțim noi, alta gândesc ceilalți

Este o problemă de perspectivă. Psihologii au descoperit multe tipuri de „lacune de empatie”. Există o distanță între noi și gândurile și sentimentele altora, în special ale „adversarilor” noștri ideologici. Vizualizând imagini deranjante, folosim tristețea sau indignarea pe care o simțim noi înșine ca un ghid pentru a înțelege cum se vor simți ceilalți.

Cu cât ceva pare mai convingător pentru noi, cu atât mai mult credem că și alții simt că este convingător. De aceea, credem că șocul îi va forța pe ceilalți să-și reconsidere părerile greșite. Judecățile noastre cu privire la reacțiile emoționale ale altora sunt adesea calibrate greșit. Și când nu putem simula ceea ce simt oamenii, nu putem simula nici modul în care gândesc.

Imaginile promit iluminare instantanee – o soluție rapidă pentru o viziune distorsionată asupra lumii. Dar aceasta este adesea o iluzie în disputele înrădăcinate, precum cele despre vaccinuri.

Angajarea familiei și a prietenilor în dezbateri de convingere este obositoare, iar șocul credem că poate pune capăt rapid conversațiilor epuizante. Ei bine, în ziua de azi, când suntem bombardați cu zeci de vești proaste zilnic și când ne informăm cu preponderență prin mijloace vizuale, suntem obișnuiți cu șocul și avem o toleranță tot mai mare la durere.

Foto: Coșciuge cu morți din cauza bolii Covid-19, în Flushing, Queens, în 26 aprilie 2020 (Bryan R Smith/Reuters)

---