Tot în premieră, guvernul nu va include niciun partid de centru sau de stânga. Likud (naționalist) condus de Netanyahu, cu 32 de mandate, va ca parteneri Partidul Sionist Religios condus de Bezelel Smotrich, care a candidat pe o listă comună cu partidul Puterea Evreilor, condus de Itamar Ben Gvir, obținând 14 mandate, ambele partide de extrema dreaptă, anti-arabe și anti-LGBT, SHAS (ultra-ortodox sefard/oriental), condus de Arie Deri cu 12 mandate și Unitatea Torei (ultra-ortodox așkenaz, alianța dintre Agudat Israel și Steagul Torei), condus de Ițhak Goldknopf cu 7 mandate.

Majoritatea în Parlament, 64 -56, este una dintre cele mai confortabile din istoria de 74 de ani a statului modern Israel și dată fiind relativa omogenitate a coaliției aceasta ar putea duce la capăt în această formulă mandatul de patru ani, ceea ce nu s-a mai întâmplat din perioada 1977 – 1981, primul mandat în care Likud a preluat puterea pe care a deținut-o în majoritatea perioadei de 45 de ani scursă de atunci.

După ce rezultatul alegerilor parlamentare de marți și după jubilarea de la sediile partidelor de dreapta și religioase au urmat discursuri conciliante din partea diverșilor lideri la adresa electoratului laic, a arabilor, LGBT, a tuturor acelora care nu au votat cu dreapta și cu religioșii. Mai rămâne ca aceste discursuri să se și transforme în fapte.

Prezenţa la urne a fost de 71,3%, cea mai ridicată de după 2015, deşi clasa politică se temea de o ”oboseală” a electoratului în a cincea rundă de alegeri în interval de trei ani şi jumătate.

În sistemul de vot proporţional din Israel, o listă electorală trebuie să obţină un scor de cel puţin 3,25%, respectiv patru mandate, pentru a intra în Parlament.