Istoricul Mădălin Hodor face câteva aprecieri pe marginea noii mobilizări decretate în Rusia și aduce aminte despre pactul dintre Putin și poporul rus. Pact care pare din ce în ce mai șubred

S-a confirmat deci că Putin va începe o nouă campanie de recrutare. Sau o nouă mobilizare. Ținta anunțata este de 400.000.

Bun. Este necesară o mică explicație.

Baza puterii lui Putin este reprezentată de două componente: cercul de apropiați și contractul social cu rușîi obișnuiți.

Știu că toată media și toți specialiștii se concentrează exclusiv pe ideea conducerii autoritare, pe ideea că Putin conduce exclusiv prin servicii și Armată, că rușîi obișnuiți nu reprezintă nimic pentru el. Această viziune, larg  împărtășită și distribuită că atare este foarte prizată de public  (trebuie să o spun, chiar dacă iarăși o să îmi atrag ura marilor specialiști, din comoditate intelectuală și lipsa de cunoaștere, vezi adoptarea sloganului „comunismul e rău” de parcă are vreo legătură comunismul cu ce se întâmplă în Ucraina, Putin e un dictator, imperiul răului și alte metafore bla, bla ,bla, că baza de analiză) , pentru că este mult mai facil să faci paralele cu Stalin decât să ieși din propriul confort intelectual și să înțelegi un pic că realitatea Rusiei de astăzi nu corespunde celei din 1941, cu atât mai puțin celei din 1989. Poți face paralele din punct de vedere militar sau politic, dar strict atât. Putin e Stalin? Prietene, una din două. Ori ai scris 50 de ani despre Stalin degeaba, că nu ai înțeles nimic, ori nu mai știi nimic despre Rusia din 1960. Sau confunzi analiză cu sloganul. Bun. Punct.

Putin are, de când a venit la putere, nu de ieri, un pact social cu rușîi. Ei i-au dat puterea, iar în schimb Putin le-a oferit ceva. Inițial i-a scăpat de puterea oligarhilor, de „amenințarea terorismului musulman”, de „dezordinea democratică” , de anarhie și de Mafie. Iar rușîi au spus ok. Și l-au votat din nou. Apoi el a scăpat de opoziție, de presă, de societatea civilă, cât era ea. Rușîi au spus tot ok. Nu poți face omletă fără să spargi ouă. Apoi Putin și-a consolidat puterea. Și-a făcut statul lui, Mafia lui, presă lui, societatea lui civilă. Rușii ar fi zis deja „nu prea”, dar era prea târziu. Foarte târziu.

Însă. Însă. Putin nu a uitat că el are totuși un contract și că rușîi se pot încă întoarce împotriva lui. Asta nu gășiți în analizele de pe la noi. Rușîi sunt toți niște orci, lipsiți de minte și rațiune proprie. Repet. Înțeleg propagandă de război, e bună, dar nu ține loc de realitate.

De la bun început Putin a încercat să limiteze efectele directe ale războiului din Ucraina asupra rușilor de rând. Pare absurd, dar nu este. Doar dacă presupui cum tot repetă unii că Putin este nebun. Nu este. Ceea ce este mai rău chiar, decât încearcă să spună cei care îl cred nebun 

Să vedem. Nu a mobilizat întreaga forță militară a Rusiei de la început. Și nu doar pentru că a crezut greșit că Ucraina va fi o plimbare că la paradă. Ci și pentru că nu a vrut să deranjeze pe rusul de rând. Va fi o intervenție de trei zile, cu militari profesioniști (cât au putut fi ei profesionalizați din 2008)  și mercenari. Zero impact social. Rușîi pot urmări războiul la televizor, cu semințe și bere, și pot asista la un film glorios despre armata lor. Asta era planul inițial. Nu a ieșit.

Generalii, care s-au trezit că nu au de dus o campanie fulger de trei zile, ci un război de durată au început să ceară oamenii necesari. Firesc. Cum să te lupți cu 200.000 cu un inamic care are tot 200.000 plus 500.000 rezervă, pe un front de 210 kilometri?

Ce face Putin să răspundă noului tip de război?

Mobilizare generală? Nu. Exclus. Chiar dacă știe că fiecare săptămână care trece și el nu rezolva Ucraina, e o săptămână mai departe de victorie. Apelează la Wagner, la ceceni, la pușcăriași sau la voluntari din regiunile medievale ale imperiului. Orice, dar să nu implice rusul de rând. Orice pentru a evita că greșeala lui să fie decontată de rușîi cu care a semnat contractul social.

Apoi nu mai are ieșire. Recrutarea parțială. De ce nu generală? Tot de aia. Limităm efectele. Bun.

Înmormântările încep să se înmulțeasca în Rusia, asociațiile mamelor, de care Putin se teme de moarte de la incidentul cu submarinul Kursk, încep să mârâie. Dar încă e sub control.

Wagneritii sunt trimiși în linia întâi carne de tun. Pe ei nu îi plânge nimeni, nu au familii în Rusia.

Și iată că Putin a ajuns din nou la fundul sacului. Iar e nevoie de oameni. De unde să îi ia? 

Acum Putin nu va mai putea să evite decizia pe care a încercat să o amâne, cu speranța că nu va fi nevoit să o ia vreodată.

Dacă va începe să trimită zeci de mii de fii ai rușilor lui pe front, atunci contractul lui social este amenințat. Rușîi lui vor începe să plăteasca direct costul războiului.

Și chiar și orcii sunt sensibili la pierderea familiei.

Iar abia asta este o problema mai mare pentru Putin decât toate sancțiunile internaționale, tancurile trimise de americani sau posibilele lovituri pregătite de cei din jurul lui.

Contrar celor ventilate în mainstream, lui Putin îi este de zece miliarde de ori mai  frică de o revoltă populară, decât de o lovitură de stat. Și s-ar putea să aibă dreptate.

Pentru că a semnat cu ei ceva și i-a dus spre altceva.

 

---