CITIRE

Iubesc studenţia, dar la ce îmi foloseşte?

Iubesc studenţia, dar la ce îmi foloseşte?

Studenția se zice că e cea mai frumoasă perioadă a vieții, probabil și pentru că ea reprezintă ultimii ani în care poți să mai zburzi liber pe banii părinților, de la o distracție la alta, fără prea multe griji pe cap. Dar ce faci când ai terminat facultatea și umbli cu diploma-n mână de la un interviu la altul, în speranța că îți vei găsi un locușor călduț și drăguț de muncă?

Viața îți arată că această situație este iminentă și încă de pe băncile facultății unii își pun întrebarea: Eu ce fac cu viața mea? Această întrebare devine din ce în ce mai apăsătoare, de la un an la altul și mulți se trezesc în situația în care să vâneze pe site-uri obscure internship-uri neplătite, job-uri prost plătite sau alte „oportunități” de a fi exploatat.

Iubesc Studenția este o inițiativă a lui Alin Grămescu care îți arată oportunitățile pe bune pe care le poate avea un student entuziast, dornic să își clădească cariera profesională.

Discutând cu Alin am înţeles ce le lipsește studenților pentru a face alegerea care să îi duca la o carieră de succes și cum pot să fie ajutați. Aflați și voi toate acestea de la Alin Grămescu.

Sursă imagine: Facebook.com

Manuela Dinu: De unde a pornit ideea pentru acest proiect? Ce te-a mânat să-l dezvolți?

Alin Grămescu: În 2015, undeva prin august, aveam vreo trei proiecte la care fusesem acceptat, toate erau în aceeași perioadă și trebuia să aleg doar unul. Două erau în afara țării, unul în Austria, celălalt în Ungaria, iar cel de-al treilea în țară, în Cluj-Napoca. Mă gândeam în acel moment când trebuia să renunț la două dintre ele că sunt atâtea oportunități pentru noi, dacă sunt alți români care se pot duce acolo în locul meu. Fiind în București atunci, am auzit la o trecere de pietoni alți doi tineri care ziceau că vor să plece din România, în sensul că aici nu sunt la fel de multe oportunități ca în afară. Pot să spun să m-a cam deranjat să aud asta, mai ales în situația în care eram eu, că trebuia să aleg dintre cele trei proiecte. Nu mi s-a părut real. Am ajuns acasă, am creat o pagină de Facebook numită «Iubesc studenția» și am zis că zilnic aș putea să fac o listă cu oportunități pentru studenți. De atunci am ales să fie cinci. Când am început nu am zis că o să fie un proiect, am crezut că o să rămână o pagină pe care o să o întrețin în timpul studenție, mai aveam atunci un an de facultate și mi-am propus să mă ocup în anul acela de această pagină. După situația s-a schimbat, a venit luna octombrie și au început prelegerile la facultate, profesorii mei m-au invitat să le vorbesc bobocilor, să am un speech. În discursul acela le-am povestit despre pagina mea, iar la sfârșitul prelegerii 15-20 de tineri au venit la mine să mă întrebe cum pot să intre în proiect.  Și nu am știut ce să le răspund. I-am lăsat puțin în stand-by și m-am gândit că sunt destui care ar avea nevoie și vor să se implice într-un astfel de proiect. Așa că în 2015 mi-am făcut o primă echipă și am început să ne gândim ce am putea să facem în zona aceasta.

Acum avem cu reality show al nostru, se numește Deadline, avem și o inițiativă nouă, se numește juniorii, avem buletinul cu oportunități și în mare parte activitățile noastre din offline sunt întâlniri cu oameni care lucrează în diferite companii, ei ne mai dau și brief-uri de rezolvat. Cumva încercăm să le arătăm cum este legătura dintre studenție și locul de muncă pe care și-l doresc.

Manuela Dinu: De unde vine numele proiectului?

Alin Grămescu: Practic am vrut să fac mereu un proiect pentru studenție deoarece mi se părea ciudat să fiu student și să nu creez ceva care să-i ajute pe colegii mei. Vedeam că nu există ceva pentru ei. Și de aici a pornit ideea numelui. Mă uitam la ce pagini existau sau proiecte și mi-am dat seama că toate sunt în zona divertismentului și nu există nimic care să fie util. Iubesc studenția este construit în jurul numelui de util. Cumva toate s-au legat și a ieșit proiectul din dorința de a crea ceva pentru ei.

M.D. : Din câte persoane este acum alcătuit proiectul?

A.G. :  În primul rând doresc să clarific un lucru, noi nu suntem un ONG sau o asociație de studenți, suntem un grup informal, momentan. Pentru perioada următoare este cel mai probabil să rămână așa, asta pentru că nu m-am gândit dacă o să-l creez start-up sau o să fie o asociație studențească. Acum suntem șase persoane, cu tot cu mine, și aș vrea să mai clarific ceva, anume că oamenii din echipele mele, eu am vrut să fie mai multe echipe în acest proiect, intră project-based, nu ca în cadrul unor asociații.

Suntem parteneri cu toate asociațiile studențești din București, cel puțin, și nu este o competiție între ei și noi. Motiv pentru care politica mea de recrutare este de a lua oamenii care nu au fost acceptați de asociațiile de studenți, le zicem să vină la noi. După ne ocupăm împreună de restul. După cum am menționat, totul este project-based, chiar acum de curând am publicat un anunț de recrutare și sună cam așa: „hei, vino în echipa noastră să faci trei lucruri mari și late” – acest lucru înseamnă că avem nevoie de ceva anume și după, dacă va fi alt proiect putem colabora din nou. Alegerea de a lucra așa este pentru că vreau să cunosc mai mulți studenți și să lucrăm în zona de business, start-up. De multe ori primesc mesaje cu cereri de recomandări pe anumite domenii și întotdeauna, dacă am cum, îi recomand pe cei cu care am lucrat deja.

Fiecare persoană care este în proiect la un moment dat are câte ceva de făcut, cei care sunt pe social media se împart, unul are ceva de făcut, altul altceva, altul de parteneri, altul de mers la conferințe. Un exemplu concret ar fi că acum lucrăm la un proiect fotografic în care am recrutat o studentă ca fotograf, mie mi se pare talentată și vrem să facem ceva în zona de gramatică, de tipul: voiam versus vroiam. Dorim să transmitem prin fotografie mai greșeli de tipul acesta și sperăm că o să aibă cât de cât un impact, mai ales în zona asta studențească.

M.D. : Ce alte inițiative aveți?

A.G. : O altă inițiativă pe care am avut-o este cea cu un scurtmetraj numit EnjoyEU, iar cu acesta ajungem la Bruxelles în noiembrie, ne vom întâlni cu niște comisari și să discutăm. Cam acesta este cadoul nostru. EnjoyEU face parte dintr-un proiect finanțat de Uniunea Europeană, al unui grup informal

În general, eu mă ocup de partea aceasta de brief, discurs, deoarece oamenii cu care lucrez în proiect sunt din sectorul acesta de comunicare și relații publice, jurnalism, facultăți de tipul acesta pentru că de aici vin persoanele. Mă interesează ca oamenii să știe ce înseamnă un concept, să înțeleagă ce este un brief, ce este un discurs și să trecem prin etapele aceasta cap-coadă. Iar în funcție de acest aspect știi spre ce oportunității poți să-i îndrepți. Când vine vorba despre oportunitățile noastre, revin la tânăra fotografă pe care am menționat-o anterior. O să lucreze cu noi și cât de cât o să aibă expunere media și asta să o ajute pe viitor.

M.D.: Ce ne poți spune despre European Digital Competition?

A.G. : Cei de la Ecas – european citizen action service, tot așa un grup informal al UE, aveau nevoie de tineri din Europa care au participat la Erasmus. Aceștia trebuiau să creeze un video prin care să inspire alți tineri să participe la acest schimb de experiență. Am făcut acest material, au fost șase câștigători, printre care și noi. Apoi ajunși la Bruxelles și am ieșit pe primul loc. Ce pot spune, este super și mă mândresc cu asta!

M.D.: Dacă transformați proiectul într-un start-up, crezi că partea financiară va fi o problemă?

A.G. : Nu văd neapărat că o să fie ceva greu. Trebuie să mai lămuresc ceva, proiectul momentan este al meu și este împărțit astfel: pe deoparte este comunitatea de pe Facebook, pe de altă partea este echipa, care se ocupă de alte lucruri față de ceea ce se întâmplă în online, iar ei se ocupă de o anume inițiativă. Da, mă gândeam să o fac și asociație, mi se pare că acesta ar fi modul firesc încotro se duce. Dar dacă va deveni start-up, nu o să o pot finanța din banii proprii, așa că o să caut ajutor. Rămâne să vedem ce iese. Deocamdată ne găsiți ca până acum pe pagina de Facebook.

M.D. : Ce anume le lipsește studenților din ziua de astăzi? Cu ce propuneri veniți voi?

A.G. : Sunt multe de spus aici, dar pe ceea ce vreau să mă axez este răbdarea. Mi se pare că majoritatea tinerilor nu au răbdare să găsească ceva potrivit sau nu au răbdare ca situația lor să evolueze atunci când se află într-un internship. Deci trebuie să învețe cum să-și controleze anumite așteptări. Sau revin la povestea de la început cu cei doi tineri care spuneau că nu găsesc nici o oportunitate. Ceea ce propunem noi sunt oportunități și dat fiind că sunt câte cinci pe zi. La început aveam doar oportunități din România, apoi ne-am extins la nivel european și acum venim cu exemple din toată lumea. Deci din toate pe care le postăm într-un an și nu sunt puține, sunt peste 1200, sigur 2-3 vor fi potrivite pentru fiecare dintre cei care ne urmăresc pagina.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. […] ” În 2015, undeva prin august, aveam vreo trei proiecte la care fusesem acceptat, toate erau în aceeași perioadă și trebuia să aleg doar unul. Două erau în afara țării, unul în Austria, celălalt în Ungaria, iar cel de-al treilea în țară, în Cluj-Napoca. Mă gândeam în acel moment când trebuia să renunț la două dintre ele că sunt atâtea oportunități pentru noi, dacă sunt alți români care se pot duce acolo în locul meu. Fiind în București atunci, am auzit la o trecere de pietoni alți doi tineri care ziceau că vor să plece din România, în sensul că aici nu sunt la fel de multe oportunități ca în afară. Pot să spun să m-a cam deranjat să aud asta, mai ales în situația în care eram eu, că trebuia să aleg dintre cele trei proiecte. Nu mi s-a părut real. Am ajuns acasă, am creat o pagină de Facebook numită «Iubesc studenția» și am zis că zilnic aș putea să fac o listă cu oportunități pentru studenți. De atunci am ales să fie cinci. Când am început nu am zis că o să fie un proiect, am crezut că o să rămână o pagină pe care o să o întrețin în timpul studenției, mai aveam atunci un an de facultate și mi-am propus să mă ocup în anul acela de această pagină. După situația s-a schimbat, a venit luna octombrie și au început prelegerile la facultate, profesorii mei m-au invitat să le vorbesc bobocilor, să am un speech. În discursul acela le-am povestit despre pagina mea, iar la sfârșitul prelegerii 15-20 de tineri au venit la mine să mă întrebe cum pot să intre în proiect.  Și nu am știut ce să le răspund. I-am lăsat puțin în stand-by și m-am gândit că sunt destui care ar avea nevoie și vor să se implice într-un astfel de proiect. Așa că în 2015 mi-am făcut o primă echipă și am început să ne gândim ce am putea să facem în zona aceasta.” (fragment din interviul acordat publicației http://www.editiadedimineata.ro) […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

INSTAGRAM
URMĂREŞTE-NE PE INSTAGRAM