Era în august 2020, iar Iulia Navalnaia, soția celui mai cunoscut lider al opoziției din Rusia, umbla pe coridoarele întunecoase ale unui spital rusesc de provincie, căutând camera unde soțul ei zăcea în comă.

Aleksei A. Navalnîi își pierduse cunoștința după ce i se administrase o doză aproape mortală de Noviciok, un ser paralizant, după cum aveau să declare ulterior niște anchetatori germani din sectorul medical, iar soția sa, împiedicată de niște polițiști amenințători să se mai apropie de spital, a apelat la camera foto a unui telefon aparținând unuia dintre colaboratorii lui.

„Cerem eliberarea imediată a lui Aleksei, pentru că acum, în acest spital, sunt mai mulți polițiști și agenți ai guvernului decât medici”, a declarat ea, cu calm, într-un moment inclus ulterior în filmul „Navalnîi”, un documentar laureat al Premiului Oscar, scrie Neil MacFarquhar în The New York Times.

Luni s-a ivit din nou un asemenea moment, atunci când, în niște împrejurări mult mai tragice, Navalnîia a apărut în fața unei camere de filmat la trei zile după ce guvernul rus a anunțat că soțul ei a murit într-o colonie penitenciară de maximă securitate din regiunea arctică.

Văduva sa l-a acuzat pe președintele Vladimir V. Putin pentru acest deces și a anunțat că va lupta mai departe pentru cauza soțului ei, cerându-le rușilor să i se alăture.

„Ucigându-l pe Aleksei, Putin a ucis o jumătate din mine și jumătate din sufletul meu”, a declarat Navalnîia într-un scurt discurs înregistrat anticipat în mediile de socializare. „Dar mi-a mai rămas cealaltă jumătate, iar ea îmi spune că nu am dreptul să renunț”.

Timp de peste două decenii, Navalnîia nu și-a asumat niciun rol politic, afirmând că scopul ei în viață era acela de a-și sprijini soțul și de a-i apăra pe cei doi copii ai lor. „Consider că misiunea mea este aceea ca nimic să nu se schimbe în familia noastră. Copiii erau copii, iar căminul era cămin”, afirma ea într-unul dintre rarele sale interviuri din 2021, acordat ediției în limba rusă a revistei Harper’s Bazaar.

Luni însă, lucrurile s-au schimbat.

Iulia Navalnîia se confruntă cu o problemă distinctă, respectiv, aceea de a reuni deznădăjduita mișcare de opoziție (a rușilor) din străinătate, o mișcare cu sute de mii dintre susținători ajunși în exil din cauza unui Kremlin tot mai represiv, care a ripostat în fața oricăror critici legate de invazia din Ucraina din urmă cu doi ani prin condamnări la ani grei de închisoare.

În anul 2021, mișcarea politică a soțului său și fundația acestuia, care au demascat corupția din rândul elitelor, au fost declarate organizații extremiste și li s-a interzis să mai activeze în Rusia.

Deși nu ignoră dificultățile, prietenii și asociații cred că Navalnîia, în vârstă de 47 de ani, ar avea o șansă de reușită printr-un amestec de inteligență, îndrăzneală, hotărâre de fier, flexibilitate, pragmatism și forță de convingere. În mod neobișnuit, ea este o personalitate feminină proeminentă într-o țară în care femeile mai cunoscute sunt o raritate în politică, în pofida succeselor repurtate în ale domenii.

Potrivit analiștilor, în afara autorității sale morale, ea a depășit moartea soțului său și ar putea profita de prăpastia dintre generații existentă în Rusia, unde rușii mai tineri, născuți la sfârșitul erei sovietice, sunt mai deschiși egalității dintre sexe.

Luni, imediat după declarația lui Navalnîia, mașinăria propagandei ruse de stat a intrat în acțiune, încercând să o descrie drept o unealtă a serviciilor occidentale de spionaj și a persoană care umblă prin stațiuni și merge la petrecerile date de celebrități.

Navalnîia s-a născut la Moscova într-o familie din clasa de mijloc – mama lucra la un minister, iar tatăl, într-un institut de cercetări. Părinții au divorțat curând, iar tatăl a decedat când ea avea 18 ani. A obținut o licență în relații internaționale, după care a lucrat pentru scurt timp la o bancă înainte de a-l întâlni pe Aleksei, 1998, cu care s-a căsătorit în anul 2000. Amândoi erau creștin-otodocși.

O fiică, Daria, este acum studentă în California și s-a născut în 2001, iar fiul, Zahar, s-a născut în 2009. El învață la o școală din Germania, acolo unde locuiește și Navalnîia.

„Politicianul Alexei Navalnîi însemna întotdeauna două persoane: Iulia și Alexei”, afirmă Evghenia Albats, o cunoscută jurnalistă rusă aflată acum la Universitatea Harvard. „Înalți, atrăgători, constituind în public o pereche strîns unită, ei arătau întotdeauna ca un cuplu de la Hollywood”, afirmă Mihail Zîgar, un jurnalist și istoric rus.

Navalnîi era celebru pentru disputele sale cu politicienii, cu jurnaliștii și cu alții, iar soția sa era cunoscută pentru riposta dură dată celor care îl atacau. Dar, în general, statutul său politic este mult mai redus or, tocmai asta ar putea convinge opoziția rusă, altmiteri extrem de dezbinată, să se reunească, afirmă Zîgar.

Navalnîia a fost comparată cu alte femei care au preluat ștafeta politică a unor soți asasinați sau intrați la închisoare. Printre ele se numără Corazon Aquino, al cărei soț a fost împușcat în 1983, în timp ce cobora din avionul care îl readusese din exil în Filipine și care a ajuns să îl înfrângă pe despoticul președinte Farnando Marcos.

Apoi, mai este și Svetlana Țihanovskaia, care a condus opoziția în 2020, cu ocazia alegerilor prezidențiale din Belarus, o țară învecinată cu Rusia, după ce soțul i-a fost trimis la închisoare. Ea a fost silită să plece în exil.

Apoi, analiștii au sugerat că o persoană normală, cu autoritate morală, ar putea reuși acolo unde politicienii de profesie nu reușesc.

„Ea dorește să atingă obiectivul pe care, din nefericire, Aleksei nu l-a putut duce la bun sfârșit, respectiv, acela de a face din Rusia o țară liberă, democratică, pașnică și prosperă”, afirmă Serghei Guriev, un prieten de familie, totodată un important economist rus, care este rector la Institutul de Studii Politice din Paris. „Totodată, ea are să-i demonstreze lui Putin că înlăturarea lui Aleksei nu-i va distruge cauza”.

FOTO: https://newsroom.consilium.europa.eu