“Fifi, o fantomă răsfățată” este titlul unei cărți pentru copii apărută la Editura Ink Story în preajma Halloween-ului. Noi am prins-o câteva minute pe autoarea Larisa Toader și i-am adresat câteva întrebări.

“Inspirată de știrea descoperirii la Paris în 2010 a unui apartament lăsat în părăsire timp de șaptezeci de ani, povestea a fost transpusă în Bucureștiul anului 2020, în momentul în care personajul principal descoperă un apartament identic rămas nelocuit de la începutul anilor ’40”, povestește autoarea. Dar mai bine să îi dăm cuvântul…

 

Să o luăm cu începutul! În copilărie ai visat să devii scriitoare?

Nu aș putea spune că a fost dorința mea, încă din copilărie. De fapt, atunci nici măcar nu mă gândeam că scrisul ar putea fi o opțiune, deși făceam niște compuneri foarte drăguțe. Când eram mică, îmi doream să devin doctoriță (ca majoritatea fetițelor din anii ’80) sau profesoară de limba franceză, iar în liceu voiam să devin jurnalistă pentru toată acea aură boemă de care era înconjurată această meserie. În adolescență am și câștigat primii bani din scris, în calitate de jurnalist colaborator la o publicație locală, lucru care m-a uimit și pe mine.

 

Ți-ar plăcea să devii scriitor/oare cu normă întreagă?

Mă întrebi dacă mi-ar plăcea să mă mut pe o insulă exotică unde să nu fac altceva decât să scriu cărți pentru copii? Răspunsul este da, însă doar pentru o perioadă. Un fel de etapă sabatică.

Însă îmi iubesc meseria de specialist în comunicare, îmi place interacțiunea cu acest domeniu și cu oamenii. Meseria de scriitor este una solitară, pe termen lung cred că ar putea deveni plicticoasă. Ceea ce nu se întâmplă in comunicare. Oricum deja scriu foarte mult, zilnic. Pentru clienți și pentru proiectele în care sunt implicată, dar și pentru a completa povestirile și romanele pe care le am în pregătire. Dacă aș deveni scriitoare cu normă întreagă probabil că munca s-ar înjumătăți, însă viața ar deveni cu mult mai plictisitoare decât în comunicare.

Povestiri, pentru început

Mai întîi a fost IDEEA… Povestește-ne!

Ideea de a scrie povești pentru copii mi-a venit în 2020, la începutul pandemiei. Probabil că aveam prea mult timp liber. În ultimii ani mă mai gândisem că as putea să scriu un roman, dar lipsa timpului m-a determinat să nu-i acord acestei idei mai mult de un gând fugar.

Ca niciodată în ultimii ani, acum 2 ani nu aveam niciun proiect urgent pe care să mă concentrez. Așa că am scris prima parte a poveștii Zâna Cocoșată și am publicat-o pe noul meu blog, Poveștile copilăriei (www.povestile-copilariei.ro).

Apoi m-am apucat de scrierea altor și altor povestiri, mai scurte sau mai lungi, în funcție de inspirație. Unele au rămas în manuscris, frânturi de romane pe care le voi termina în viitor, în timp ce unele dintre povestiri sunt deja publicate pe blog. Am și câteva cărți pentru copii în pregătire spre a fi publicate în 2023.

Scrisul de cărți pentru copii este foarte relaxant pentru mine, poate și pentru că, de multe ori, scriu capitole întregi pe hârtie și le transcriu ulterior pe calculator. Mă conectez mai bine cu personajele, intru în lumea lor și le trăiesc aventurile în același timp cu ele.

Cât timp ți-a luat pînă ai trecut la fapte?

Din momentul în care mi-a venit ideea de a scrie? Maximum 10 minute. Pentru că noi, în comunicare, suntem învățați să acționăm imediat atunci când ne vine o idee pe care o considerăm bună.

Iar ideea cărții ”Fifi, o fantomă răsfățată” mi-a venit în momentul în care am citit știrea despre un apartament de la Paris, descoperit în 2010, după 70 ani de când a fost părăsit de ultimii locatari. M-am întrebat atunci, cum ar fi dacă s-ar descoperi un asemenea apartament în București și, mai ales, dacă ar veni la pachet cu o fantomă de 12 ani, răsfățată și pline de toane. Încă de la început am gândit povestea ca fiind pentru copii.

Despre stafii…și nu prea

Cartea a fost lansată în preajma Halloween-ului, o bună mișcare de marketing, de acord, totuși…de ce stafii? Mai “prind” stafiile la ăștia mici?

Sunt sigură că o stafie amuzantă, într-o poveste adaptată la situația actuală, ar putea fi un personaj foarte iubit de cititori. Întâmplările din carte se petrec în 2020, la început de pandemie, astfel că școala online, Whatsapp-ul și bunicii care îți lasă comentarii jenante pe Facebook sunt subiecte actuale cu care mulți copii vor empatiza.

Iar dialogurile antrenante și discuțiile in contradictoriu dintre fetița de 12 ani și fantoma de aceeași vârstă vor face deliciul micilor cititori. Pentru că mie îmi plac cățile vesele, care îți creează o stare de bine, exact așa vreau să fie atmosfera din cărțile mele.

Cartea poate fi interpretată, la un nivel mai profund, ca o “ciocnire” între două generații născute și crescute în secole și medii diferite, cu mentalități și așteptări contradictorii sau, la un nivel superficial, drept o carte veselă și ușor de citit, în care micii cititori se pot regăsi, o carte perfectă pentru a petrece o după-amiază plăcută.

Deși romanul a ieșit din tipar în preajma Halloweenului, acțiunea are loc în perioada Rusaliilor, pentru o legătură subtilă cu tradiția noastră populară. Desigur că rămâne la latitudinea părinților dacă vor da mai multe detalii sau nu despre aceste tradiții, ele nu sunt punctate în carte pentru a nu plictisi cititorul.

 

Ce găsim în carte? Aventuri, umor, poate câte ceva scary?

Umor în primul rând, dialoguri vesele și discuții în contractoriu, o bunică atipică (militar de carieră), un bunic blând și carismatic, copii moderni, la curent cu toate tehnologiile moderne (Facebook, WhatsApp, Xbox etc.), un tablou magic și un colier misterios, povești din trecut și mai ales, șotii ale fantomei și întâmplări emoționante. Totodată, poate lucrul cel mai important, o prietenie care străbate veacurile între o fantomă de 12 ani, născută în 1920 (întruparea străbunicii) și străneapoata ei, o fetiță de aceeași vârstă, născută cu aproape 100 de ani mai târziu. Mai pe scurt, aventuri care să te țină cu sufletul la gură, fără a fi totuși prea ieșite din comun (dacă nu punem la socoteală existența unei fantome de 12 ani, ea însăși un fapt mai puțin obișnuit). Genul de aventuri despre care orice cititor ar putea sa aibă senzația că i s-ar putea întâmpla, fără ca acest lucru să-l sperie.

De altminteri, nu avem pasaje înfricoșătoare în carte. Nici măcar întâlnirea cu mica fantomă nu este “scary” pentru cititor (poate doar puțin pentru Fernanda, personajul principal, pe care o scoate din zona de confort). Totul are loc într-o atmosferă caldă și plăcută, perfect transmisă de coperta cărții.

Manuscris

Cui se adresează?

Am gândit această carte pentru categoria de vârstă 10-12 ani, însă poate fi citită de oricine cu vârsta peste 9 ani.

 

Povestește-ne și CUM ai scris cartea? Dintr-o suflare? Normă zilnică? După miezul nopții, dimineață la cafea?

Cu siguranță a fost scrisă dintr-o suflare. La un moment dat chiar aveam senzația că se scrie de la sine. Ca și cum Fifi ar fi luat condeiul în mâna ei de fantomă și și-ar fi scris singură povestea.

Într-o lună manuscrisul era gata. Am avut și cititori beta, astfel că fiecare capitol primea un feedback pe măsură ce era scris, fapt ce m-a impulsionat să-l termin cât mai repede. Cititorii mei erau extrem de nerăbdători să afle continuarea….

Mai mult a durat apoi finisarea textului, ajustarea atmosferei, completarea cu alte descrieri și dialoguri, eliminarea repetițiilor supărătoare, adică toate acele lucruri care reprezintă coșmarul oricărui autor.

 

După ce te vom citi vom putea spune că găsim influențe din…sau din…? Chiar așa ce autori, ce model ai considerat atunci când ai scris volumul?

Nu știu să existe vreo altă carte cu fantome, pentru copii, în literatura română, din acest motiv nu există o influență în acest sens. Pe partea de scriere, probabil că fiecare cititor va simți anumite influențe în funcție de gradul de cultură pe care îl are, pentru că fiecare dintre noi, involuntar, comparăm cărțile cu ceea ce am mai citit. Din acest punct de vedere și eu sunt curioasă să văd ce vor spune cititorii.

Lansare

La un moment dat ai lansat un manual de PR. Pare un drum lung de la acel tip de carte, la acesta…

Desi poate părea așa, nu este chiar un drum atât de lung. În 2010 am scris acel “manual” cu mare drag, într-un stil foarte familiar, apropiat juniorilor și a avut un mare succes. Este genul de carte extrem de apreciată și, dacă va fi cerere, mi-ar face plăcere să o reeditez actualizată la situația actuală.

Însă noi, specialiștii în comunicare, suntem obișnuiți să scriem diferite tipuri de texte, fie că sunt educaționale, informative, emoționale sau chiar beletristică (mici povestioare pentru promovare). Să jonglezi cu stilurile de scriere face parte din natura meseriei.

De aceea, de la a scrie povestioare de promovare, la scrierea unor povești și, apoi, a unei cărți pentru copii, a fost doar un pas. Mai mult a durat până am avut timpul necesar să îl fac.

 

Ai prins gustul unor astfel de scrieri? Putem deja să ne gândim la o serie sau la o continuare?

Da, cu siguranță va exista o continuare. În “Fifi, o fantomă răsfățată” am lăsat câteva indicii care vor fi dezvoltate pe larg în a doua carte a seriei ce sperăm să poată fi lansată anul viitor. Iar câteva cărți pentru copii de vârstă mai mică sunt deja în pregătire.

 

Pregătești și o lansare (cu public) a cărții?

Într-adevăr, avem în plan și o lansare oficială a cărții. Cel mai probabil ea va avea loc anul viitor, pentru a le da posibilitatea cititorilor să se familiarizeze cu personajul înainte. Mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu micii cititori și să discutăm mai pe larg despre Fifi, după ce vor fi citit cartea. Părerea lor si a părinților contează enorm.

 

 

---