Informațiile despre război sunt aproape imposibil de oprit să ajungă la copii, iar efectele asupra lor nu sunt de ignorat.
Pe bună dreptate suntem îngrijorați și nu știm cum să procedăm. Copilul trebuie pregătit pentru această lume, vrem sau nu vrem, dar în același timp trebuie protejat.
Indicat, spun psihologii, este să afle despre conflict informațiile adecvate vârstei. Sună “ca din carte”, dar e greu de făcut.
Ce se poate întâmpla în lipsa lipsei adaptării mesajului?
Dacă află informațiile despre război de la persoane pe care nu le cunosc sau acestea nu sunt adaptate vârstei, copiii se pot confrunta cu stări care pot duce la un posibil dezechilibru emoțional.
Dacă un copil mic are acces la informații care nu sunt de calitate sau adecvate pentru vârsta lui se pot instala sentimente de neliniște, frici, comportamente regresive precum frica de întuneric sau nevoia acută de a fi mereu cu părintele, spun psihologii.
Fundația World Vision România a organizat o dezbatere online pentru a discuta despre ce este sau nu potrivit să le spunem copiilor despre conflictul din Ucraina.
Psihologul World Vision, Elena Sava, le-a explicat părinților cum să le vorbească copiilor despre război.
10 sfaturi pentru părinți venite de la psihologul Elena Sava
- Fiți voi, părinții, cei care îi informează pe copii despre acest conflict.
Dacă alegem să nu îi spunem copilului că există un război și el află de la alte persoane, pentru copil este destul de greu să gestioneze emoțiile cu care se confruntă atunci când află de la persoană pe care nu o cunoaște sau nu este persoana care îi oferă siguranță.
Copiii află aceste lucruri, poate doar copilul foarte mic care nu merge la gradiniță este ferit de informații. Însă la copiii mai mari, odată ce merg în colectivitate, șansele ca ei să afle sunt destul de ridicate. Părinții își știu cel mai bine copiii și este important să le oferim această informație pentru a putea anticipa un posibil dezechilibru emoțional.
Copiii se pot confrunta cu stări de neliniște, panică, poate chiar cu comportamente regresive dacă află aceste informații de la persoane pe care nu le cunosc.
- Modul în care trebuie să le vorbim copiilor trebuie să fie adaptat vârstei.
Să fim atenți la modul în care transmitem informația despre război și să îi oferim copilului informații în acord cu reperele vârstei lui pentru că se pot instala comportamente regresive dacă informațiile nu sunt adecvate.
Utilizarea cuvântului război nu este recomandată pentru că are o conotație foarte negativă. Să încercăm să-l înlocuim cu cuvântul conflict, pentru că este mai pozitiv, chiar dacă știm cu toții contextul.
- Copiii au nevoie să știe că ei si cei dragi lor sunt în siguranță.
Acesta este un lucru foarte important pe care trebuie să îl transmitem copilului.
- Copiii mici, de 4-5 ani, au tendinta de a interpreta catastrofic evenimentele din jurul lor, cel puțin cele care au o componentă negativă, cum ar fi un război.
Pentru a evita interpretarea catastrofică este de evitat oferirea de foarte multe detalii exacte despre ceea ce se întâmplă.
Atunci când copilul de cinci ani întreabă ce se întâmplă la graniță, îi putem spune că sunt foarte mulți oameni speriați și care depun eforturi să se apere.
- De la 8-9 ani, copiii înțeleg mult mai bine ce înseamnă un conflict, percep starea părintelui de acasă, observă comportamentul părintelui.
Astfel, de la această vârstă este nevoie ca pe lângă a informa copilul despre existența războiului și ceea ce prespune, aș vedea important să avem rolurile clar stabilite.
Copiii pot avea tendința de a prelua responsabilitatea pentru a-i oferi confort părintelui, dar părinții trebuie să se asigure că un copil înțelege prin ceea ce trece, dar nu să preia responsabilitățile părintelui.
- Este nevoie să asigurăm copilul că oricând poate reveni către noi. Să ne arătăm această disponibilitate emoțională.
Vorbiți cu copilul despre ceea ce simțiți dvs., dar întrebați-l și ce simte el.
Copilul are nevoie să știe că veți face orice ca el să fie în siguranță.
- Să fim neutri când le vorbim copiilor pentru a nu le transmite temerile pe care le avem.
La copii este necesar să fim atenți ce transmitem prin propriul comportament și să le asigurăm rutinele pe care le au.
- Părinții și profesorii să formeze o echipă în privinta modului în care le vorbesc copiilor.
Practic, atât profesorii cât și părinții să ofere aceleași informații copiilor.
- Jocurile sunt foarte importante pentru a-i liniști pe copii.
De exemplu, ne putem juca cu ei ascunzându-ne într-un cort. Le putem spune copiilor că acela este locul nostru de siguranță și că acolo putem vorbi despre toate emoțiile pe care le avem, putem povesti despre frică, furie.
După ce ne explorăm emoțiile putem trece la partea în care să-i oferim copilului informații despre război. Dar să-i creăm întâi un spațiu de siguranță. Putem, de asemenea, să-i sugerăm copilului să își aducă jucăria preferată pentru că aceasta îl calmează.
- Păstrați-vă speranța și, pe cât posibil, fiți disponibili pentru cei mici. Cereți la rândul dvs. ajutorul atunci când simțiți nevoia
Ce spune psihologul Roxana Postolache
Psihologul Roxana Postolache dă câteva sfaturi asemănătoare
”Putem să le vorbim despre război undeva după 7 ani, dar să le explicăm războiul în funcție de vârsta pe care o au. Una este să vorbești cu un adolescent, care poate să perceapă mult mai mult din implicațiile și din dinamica unui război, și alta este să vorbești unui copil de 7 ani, căruia poți să-i faci doar o paralelă cu o ceartă între doi copii. Copiii mai mici de atât nu au cum să perceapă nici măcar ce înseamnă teritoriul unei țări, darămite ce înseamnă războiul dintre două sau mai multe țări implicate”, a precizat psihologul Roxana Postolache.
”Trebuie să evităm ca micuții noștri să se uite la știri și să fie informați de altcineva în afară de părinți. Copiii trebuie feriți de informații pe care nu le pot procesa, îi ferim de imaginile care au un impact emoțional, pe care ei nu-l pot gestiona. Chiar dacă se vorbește în casă, între adulți, avem grijă de ce anume percepe copilul și ce anume înțelege din ce se vorbește, pentru că el, chiar dacă nu înțelege conceptele și limbajul, percepe starea emoțională a adulților care discută și, în general, atunci când se discută despre război, nu sunt emoții plăcute, emoții pozitive, iar copiii percep mai întâi emoțiile și s-ar putea să aibă dificultăți foarte majore în viața de zi cu zi din această cauză”, a declarat psihologul Roxana Postolache.
Foto: Pixabay.com
Comentariile sunt oprite pentru acest articol