11 iunie 2022, 19:13

Există legi ale războiului, iar Rusia nu le respectă. Despre DREPTUL RĂZBOIULUI

Poate părea ciudat, dar chiar și războaiele au legile lor, care urmăresc să-i protejeze pe oameni, să limiteze daunele și să evite crimele de război.

Dreptul războiului este componenta dreptului internațional care reglementează condițiile de inițiere a războiului și conduita părților beligerante. Legile războiului definesc suveranitatea și națiunea, statele și teritoriile, ocupația și alți termeni critici ai legii.

Rusia, exemplu de „așa nu!”

Printre alte probleme, legile moderne ale războiului se referă la:

  • declarațiile de război;
  • acceptarea predării și tratamentul prizonierilor de război;
  • necesitatea militară, împreună cu distincția și proporționalitatea;
  • interzicerea anumitor arme care pot cauza suferințe inutile.

 

Unele dintre principiile centrale care stau la baza legilor războiului:

  • Războaiele ar trebui să se limiteze la atingerea obiectivelor politice care au început războiul (de exemplu, controlul teritorial) și nu ar trebui să includă distrugeri inutile.
  • Războaiele ar trebui să se încheie cât mai repede posibil.
  • Oamenii și proprietățile care nu contribuie la efortul de război ar trebui protejați împotriva distrugerii inutile.

 

Evident, Rusia a încălcat aproape toate principiile din legile războiului. Această țară numește chiar și acum „intervenție militară” ceea ce face acum în Ucraina și rușii n-au voie să pronunțe cuvântul „război”.

Secțiunea III a Convenției de la Haga din 1907 prevede ca ostilitățile să fie precedate de o declarație motivată de război sau de un ultimatum cu o declarație condiționată de război. Rusia n-a respectat acest principiu, ci pur și simplu a invadat o țară independentă, fără să anunțe de ce face asta, în ce mod o va face și cât va dura „operațiunea”.

Legile moderne ale războiului, cum ar fi Convențiile de la Geneva din 1949, includ, de asemenea, interdicții de a ataca medici, ambulanțe sau spitale. Rusia a distrus însă parțial sau total spitale și, în urma acestor barbarii, au existat pagube umane și materiale.

Invazia rusă a Ucrainei încalcă în mod flagrant ordinea juridică internațională de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Invocarea de către Rusia a autoapărării individuale sau colective nu are niciun merit juridic. Referirile rusești la „genocid” în estul Ucrainei pentru a justifica intervenția sa nu pot fi fundamentate și nu oferă nicio justificare pentru acțiunea militară, conform dreptului internațional.

Rusia a încălcat principiul jus ad bellum (legea referitoare la interzicerea recurgerii la forță). Acțiunea sa constituie un act de agresiune cu încălcarea principiului juridic fundamental al interzicerii utilizării forței, prevăzut în Carta ONU. Adunarea Generală a  ONU a cerut Rusiei să înceteze imediat utilizarea ilegală a forței împotriva teritoriului Ucrainei în cei mai fermi termeni.

Desfășurarea războiului din Ucraina ridică serioase îngrijorări și cu privire la jus in bello. Acesta este corpul dreptului internațional legat de modul în care este purtat războiul.

Separarea civililor de militari

O parte a protocolului din 1977 al Convențiilor de la Geneva din 1949 spune că atacurile ar trebui limitate la obiective militare. Acest lucru interzice, de asemenea, atacurile nediscriminate – adică să fie atacați laolaltă civili și soldați. În mod evident, Rusia a încălcat această prevedere când a bombardat fără deosebire militari și civili. În termeni simpli, este o crimă de război.

Protocolul stabilește și:

  • principiul proporționalității, care interzice atacurile în care pierderile civile ar fi excesive în ceea ce privește obiectivul militar;
  • principiul precauției, care guvernează măsurile de precauție care trebuie luate înaintea unui atac asupra unui obiectiv militar;
  • principiul umanității, care interzice provocarea oricărei suferințe, vătămări sau distrugeri care nu sunt necesare pentru atingerea scopului legitim al unui conflict.

 

Evenimentele dramatice din Ucraina contestă fundamental premizele de bază ale ordinii juridice internaționale. Ce se va întâmpla din punct de vedere politic ca urmare a „operațiunii militare” a dictatorului Vladimir Putin rămâne de văzut, dar dreptul internațional este destul de clar.

Motivele pentru care un individ poate ucide pe bună dreptate un agresor vinovat atunci când este necesar pentru a-și apăra propria libertate de bază sunt în esență aceleași cu motivele pentru care cetățenii unei țări pot recurge în mod just la război împotriva unui stat agresor atunci când este necesar pentru a se apăra. Uciderea agresorilor nu este considerate crimă, dar uciderea în exces a militarilor sau uciderea civililor reprezintă crime de război, acuzații care i-au fost aduse deja Rusiei. Atunci când forțele ruse ucid în Ucraina, fac acest lucru pe nedrept, pentru că o fac în scopul de a subjuga poporul ucrainean. Dar când forțele ucrainene ucid, o fac pe drept, pentru că o fac pentru a rezista subjugării nedrepte.

ONU are o procedură de protejare a membrilor săi împotriva agresiunii ilegale prin autorizarea folosirii sancțiunilor colective sau a forței militare împotriva agresorului. Din păcate, această procedură este adesea victima deficiențelor instituționale ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. În calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate, Federația Rusă are drept de veto în astfel de decizii și, prin urmare, poate preveni în mod unilateral orice astfel de încercare a ONU de a împiedica agresiunea Rusiei în Ucraina.

Foto: EPA-EFE/Oleksandr Ratushniak (via The Conversation)


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol