21 martie 2024, 13:14

Lucruri mai puțin cunoscute despre Sărbătoarea Paștelui

Sărbătoarea Paştelui – celebrată în acest an de ortodocşi pe 8 aprilie – este cea mai veche şi cea mai importantă sărbătoare creştină, fiind celebrată încă din epoca apostolică. 

Tradițiile de Paşte sunt asemănătoare de la o zonă a lumii la alta, specificul gastronomic fiind cel care le diferențiază. Pretutindeni, mâncărurile tradiţionale – pasca la ruşi şi români, osterstollen în Germania, Baba Wielancona la polonezi reprezintă un obicei știut din strămoși și pregătit cu drag în fiecare an. Cel mai des, aceste preparate sunt binecuvântate la biserică, alături de ouă şi carne.

Deosebirea fundamentală între creştinism şi alte dogme religioase constă în faptul că jertfa prin substituţie a zeului precreştin a fost înlocuită cu jertfa lui Isus, săvârşită o singură dată, pe Golgota, în numele tuturor oamenilor şi reactualizată ritual în fiecare an de credincioşi, conform Mediafax.

Iată care sunt cele mai surprinzătoare curiozități, dar și cele mai vechi obiceiuri!

Sfântul Apostol Pavel a fost primul care a raportat sărbătoarea Pessah, a evreilor, la Isus Hristos şi i-a îndemnat pe creştini să-l omagieze pe Mântuitor. Denumirea de Paşte a fost iniţial aplicată de primii creştini la comemorarea anuală a Cinei celei de Taină. În primele veacuri ale Creştinătăţii, sărbătoarea s-a numit Paştele Crucii şi Paştele Învierii. Cu timpul, însă, înţelesul cuvântului Paşte s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii.

De unde vine tradiția Iepurașului de Paște?

susrsa gandul.info

Iepuraşul de Paşte este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus după Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, pe la 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui.

Printre alte simboluri ale Paştelui se mai numără liliacul, expresie a purităţii, şi fluturele, a cărui ieşire din crisalidă în altă formă aminteşte de Învierea lui Iisus.

Simbolistica ouălor

Ouăle au fost întotdeauna un simbol al creaţiei, fertilităţii şi vieţii noi. În Egiptul antic şi în Persia, prietenii făceau schimb de ouă colorate în ziua echinocțiului de primăvară, considerat începutul noului an. Spre deosebire, în perioada medievală, ouăle colorate erau oferite tuturor servitorilor şi copiilor, alături de alte daruri.

În tradiţia creştină, oul, colorat şi împodobit, este simbolul Mântuitorului, care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină ieşit din găoace.  Ouăle sunt de obicei colorate în roşu, ca simbol al sîngelui vărsat de Iisus din cauza patimilor prin care a trecut.

sursa teatrulmasca.wordpress.com

Vopsitul și ciocnitul ouălor

La început, ouăle se vopseau cu plante în galben, culoarea soarelui, şi în roşu, culoarea discului solar la răsărit şi apus. Ulterior, ouăle au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de îngeri, cu un miel, cu motive astrale sau zoomorfe.

În comunităţile tradiţionale, ciocnitul ouălor se face după reguli care diferă de la o zonă la alta, dar respectarea lor este obligatorie. De exemplu, trebuie stabilit cine are prima lovitură (de obicei, bărbatul mai în vârstă) sau ce părţi ale ouălor să fie lovite.

În unele locuri, cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor, se păstrează pentru vrăji sau descântece sau se pun în hrana animalelor şi păsărilor.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol