Ziua internaţională a femeii, marcată în fiecare an la 8 martie, este, potrivit ONU, un prilej pentru a sărbători actele de curaj şi hotărâre ale femeilor obişnuite care au jucat un rol extraordinar în dezvoltarea comunităților lor și de omagiere a femeilor care au pus bazele societăților de astăzi, dar și de a reflecta asupra progreselor înregistrate şi de a cere schimbări. 

Chiar dacă atmosfera generală a acestei zile este una veselă, trei organizații din România au decis să folosească acest prilej pentru a trage un semnal de alarmă, menit să vină în ajutorul femeilor care nu se bucură de un tratament corect. Manifestul organizațiilor Feminism România, Centrul Filia și E-Romnja are în vedere propunerea unui „8 martie al luptei împotriva violenței și impunității! Pe 8 martie protestăm împotriva abuzurilor, agresiunilor sexuale și violenței normalizate! Pe 8 martie spunem stop impunității de care beneficiază agresorii!”

Protestul va avea loc pe astăzi, la ora 12.30, în fața Tribunalului București (Bd. Unirii 37, vizavi de Biblioteca Națională) și sunt așteptate aproximativ 200 de persoane. care vor  să atragem atenția că sistemul judiciar este complice cu agresorii. Mai mult decât atât, pentru a accentua și mai mult problema dezinteresului justiției asupra abuzurilor pe care femeile le suferă zilnic, protestatarele vor purta îmbrăcămite neagră, și bavete de judecători, în timp ce vor citi pe rând la portavoce cazuri revoltătoare care au primit sentințe mult prea mici din partea judecătorilor sau care decid că violul se produce și din vina victimei.

Acest protest vine în urma unei investigații jurnalistice amănunțite din spațiul public, care nu doar că arată derapajele juriștilor care consideră în sentințele lor că hainele unor fete de 10 ani sunt o justificare pentru viol și încadrează violul asupra unei minore ca act sexual consimțit, dar și lipsa de interes a oragenlor de ordine care strng în arhive zeci de dosare penale, lăsând astfel liberi peste 500 de agresori. 

Mai mult decât atât, 55% dintre români consideră violul justificabil în anumite circumstanțe, țara noastră situându-se pe primul loc din Europa, în timp ce în fiecare săptămână sunt înregistrate, în medie, la Poliție, 6 cazuri în care un bărbat este autorul unei fapte de viol, agresiune sexuală sau act sexual cu un minor.

Chiar dacă răspunsul din partea autorităților ar putea fi simplu, îndemnând femeile agresate să depună o plângere, în urma căreia organele de ordine avizate să preia cazul, se pare că și aici au fost găsite nereguli. Astfel că, depunerea unei plângeri în contextul sistemului judiciar actual reprezintă o nouă agresiune și o nouă traumă căreia femeia trebuie să-i facă față. Pentru anumite grupuri de persoane – lucrătoarele sexuale, femeile cu dizabilități, rome, persoanele din comunitatea LBTQ, femeile sărace, sistemul de justiție precum și alte servicii de suport sunt cu atât mai puțin accesibile și mai opresive.

Cu toate acestea, cele mai șocante cazuri sunt cu siguranță acelea în care violurile sunt comise asupra minorilor, iar concliziile abjecte ale judecătorilor găsesc circumstanțe atenuante agresorilor.

Protestul de astăzi cere: „Să fie judecat fiecare caz ținând cont de gravitatea acestui tip de faptă, care lasă traume adânci. Toți judecătorii și procurorii să fie formați pentru eliminarea prejudecăților despre victime în analiza cazurilor de violență și pentru creșterea înțelegerii despre gravitatea faptelor de violență și violență sexuală comise asupra femeilor și fetelor;

Să nu mai fie chestionat comportamentul victimelor (cu ce era îmbrăcată, că a acceptat să meargă acasă la el sau a băut alcool). Violența nu poate fi justificată de niciun context!

 Să se simplifice procedurile instituționale pentru a evita re-trăirea traumei. Relatarea repetată în cursul anchetei (începând cu persoanele de încredere, continuând cu specialiștii – medic, asistent social, polițist, procuror, iar în final judecătorul) echivalează cu a re-trăi evenimentul și, automat, cu accentuarea umilințelor la care au fost supuse victimele.

Violatorii să nu fie cercetați în stare de libertate și să fie monitorizați ulterior ispășirii pedepsei. Este vitală implementarea unor programe de reabilitare în închisori care să creeze posibilitatea înțelegerii de către agresori a fenomenului violenței sexuale și prevenirii recidivelor. Să fie înființate centre de consiliere a agresorilor sexuali, pentru diminuarea riscului de recidivă;

Să se înființeze centre de urgență pentru victimele violului și să se formeze personal specializat în problematica agresiunilor sexuale care să acționeze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică și consiliere legală;

 Să se ofere gratuitate la eliberarea certificatului medico-legal pentru cazurile de viol, violență domestică și alte forme de violență.

Să fie formate echipe mobile de intervenție la nivel local în cazurile de violență domestică, care să intervină de urgență și să semnaleze posibilele cazuri de violență sexuală asupra minorilor. În majoritatea cazurilor agresorul este un membru de familie sau o persoană cunoscută victimelor minore, fapt pentru care multe agresiuni rămân neraportate.

 Cadrele didactice, consilierii școlari, mediatorii școlari să fie formați pentru a putea semnala imediat cazuri de violență sexuală și pentru a putea oferi elevilor informații despre cum pot recunoaște diferitele forme de violență și violență sexuală și care sunt pașii pe care ii pot urma” , potrivit manifestului organizației Feminism România. 

Imagine cover: © Kjersti Vetterstad

---